În cadrul emisiunii „Nod în Papură“, la DC News, sociologul Alfred Bulai și jurnalistul Val Vâlcu au vorbit despre dosarul Roșia Montană.

„Contractul nu a fost atacat în justiție din 1999. Dacă era corupție, fraudă, ceva, trebuia să se activeze de atunci. Lucrurile sunt foarte simple. Statul a dat o licență, niște oameni au plătit, au făcut investiții, după care s-au schimbat regulile în timpul jocului și statul a zis: Noi vrem aici sit UNESCO! Investitorul a strâns bani pe bursă, a investit din 1999 până în 2016, apoi salutare și-un praz verde. Trebuie să ne învățăm să respectăm contractele. Țin minte că pe vremea lui Ciumara (n.r. Mircea Ciumara, ministru al Finanțelor în Guvernul Victor Ciorbea) plăteam despăgubiri pentru o chestie similară cu suedezii, veche din 1938.

Deci, statul i-a dat unuia o exploatare minieră, după care s-a răzgândit – e dreptul statului – a vrut să facă un paradis turistic, a vrut să aibă istorie, acum plătește!“, a spus Val Vâlcu.

„Din păcate, în România, lucruri similare s-a întâmplat de multe ori. Unul din procesele pe care le-au câștigat frații Micula a fost exact pe chestia asta. În timpul Guvernului Năstase, într-o zonă defavorizată, ăia au făcut o investiție și au făcut fabrică în câmp, o investiție serioasă. Imediat după ce au terminat fabrica a venit guvernul și a zis că nu mai e zonă defavorizată.“, a spus Alfred Bulai.

„Frumusețea cazului ăsta cu Roșia Montană e următoarea – Ludovic Orban, când a ajuns premier, primul lucru pe care l-a făcut a fost să dea Ministerului Finanțelor să plătească pentru European Drinks penalitățile. Asta a fost prima lui grijă! Același Orban, deși a fost avertizat, a reluat înscrierea în UNESCO, pentru că prim-miniștri PSD o blocaseră. Aici nu poți să zici că e greșeală, e intenție“, a spus Val Vâlcu.

„Oamenii ăia vor câștiga niște miliarde fără să facă nimic. Cheltuielile lor din România sunt glumă față de cât câștigă în instanță (…)“, a spus Alfred Bulai.

„Ca să înțeleagă și Statul Român cât a pierdut – contractul dura cam 6 ani, atât era exploatarea. Redevențe pe an erau 300 de milioane, deci aproape 2 miliarde de dolari în cei 6 ani. Cu asta se alegea statul. Dar ca să facă barajul, pentru a elimina riscul de otrăvire cu cianuri, erau 200-300 de camioane, buldozere și macarale care erau aduse în România pe banii ălora. După ce terminau barajul, acele utilaje rămâneau la noi pentru autostrăzi sau alte realizări“, a spus Val Vâlcu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News