Iată
o contradicție mai mult decât semnificativă. Pe de o parte, avem declarația
ministrului român al agriculturii care amintea de poziția comună împărtășită de
colegii săi din Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia și Slovacia care, la
Consiliul AGRI din februarie au solicitat Comisiei Europene „sprijin imediat”
în contextul în care războiul din Ucraina a avut o influență negativă și asupra
agriculturii noastre, unul dintre factorii determinanți fiind tranzitarea
enormelor cantități de grâne, fără control de export, venite din Ucraina pe „coridoarele
solidarității”.

Poziția
ministrului nostru este realistă și de bun-simț:

“Războiul din Ucraina a avut o influenţă
negativă, iar implicaţiile lui încă nu pot fi cuantificate ştiind că acest
conflict nu s-a terminat. Noi spunem că a avut o influenţă negativă dat fiind
faptul că fermierii, într-un an dificil, au obţinut producţii pe care trebuiau
să le valorifice, fie la intern, fie la export, pentru că un an agricol nou se
înfiinţează pe rezultatele anului trecut. O producţie de porumb se înfiinţează
cu bani obţinuţi prin valorificarea producţiei trecute. Ori, iată că acum
fermierii se află într-o situaţie extrem de delicată, cu magaziile pline şi cu
conturile goale. Magaziile pline pentru că n-au putut să-şi valorifice
cerealele şi în mare parte din cauza situaţiei din Ucraina. Nu au putut să-şi
valorifice producţia nici la extern, pe culoarele tradiţionale de comerţ şi
nici la intern, întrucât consumatorii de cereale din România, având alternativa
de a cumpăra la preţuri mai mici cerealele din Ucraina, evident s-au îndreptat
spre această ofertă, ceea ce a tulburat profund piaţa cerealelor şi a plantelor
oleaginoase(..) Până acum nu avem nicio oportunitate pe care să o evidenţiem şi
care să ne fi adus vreun beneficiu. Cererea nu s-a modificat, iar oferta, din
nefericire, n-a putut fi onorată din cauza blocajului. La această dată nu este
nicio oportunitate pentru România din punct de vedere al agriculturii.
Conflictul a creat multe implicaţii negative. Inclusiv libertatea aceasta de
trecere a frontierei cu cereale, fără să determini calitatea, poate să aducă
necazuri ulterioare, pentru că n-ai de unde să ştii ce boli, ce dăunători
însoţesc aceste produse. Evident că este un disconfort pe care îl simt
fermierii noştri, având în vedere că lipseşte acest control din partea
ucraineană, iar preţurile sunt mai mici pentru aceste produse care vin din
Ucraina”. (sbln. N.)

Situație în care guvernul din care face parte
domnul ministru (poate chiar și domnul președinte Iohannis  căci, nu-i așa, e vorba despre „Guvernul
Meu”), ar fi trebuit să declanșeze ce are ca forme de dialog, presiune ar fi
mult prea mult pentru firava și temătoarea diplomație românească, pentru a pune
oarece regulă în sistemul de tranzit al cerealelor ucrainene. O poate face? Are
curajul s-o facă?

Poziția celor de la Bruxelles în ce privește
aceste „trasee ale solidarității” inaugurate la finele lunii mai 2022 este că
s-au fost chiar neașteptat de eficiente deoarece, până la finele lunii
decembrie a anului trecut, pe această cale au fost exportate peste 3 milioane
tone de cereale, cum spunea entuziast Michael Scannelli, secretarul general
adjunct al Comisiei Europene  la o
reuniune a comisiei AGRI din Parlamentul European: „Nimeni nu prevăzuse
un asemenea succes în momentul creării „coridoarelor solidarității” dar,
desigur, asta a avut și un cost reprezentat de perturbările activității
comerciale în țările învecinate”. Dar nu face nimic, totul va fi bine
în final, a continuat înaltul oficial european, deoarece coridoarele
solidarității „vor servi în  final
intereselor țărilor învecinate Ucrainei”, deoarece acestea „vor avea
posibilitatea de a accesa noi piețe vaste” imediat după ce UE va realiza o
mai mare integrare a Ucrainei.

Acesta este contextul în care, cu foarte mare
interes și satisfacție, liderii noștri politici (care parcă nu au auzit ce
zice, cu disperare, propriul lor coleg) iată ce decid, așa cum anunță INTERFAX
UCRAINA ieri la orele 9)

„Guvernul român, în cooperare cu
autoritățile din Republica Moldova, va construi un pod de pontoane peste Prut
în scopul de a îmbunătăți transportul de mărfuri din Ucraina, mai ales de
grâne, așa cum anunță situl we al publicației poloneze Gospodaska Morska,
citându-l pe Irinel Scriosteanu, secretar de stat la Ministerul
transporturilor. Conform celor declarate de oficialul român, noul pod va fi
construit pe amplasamentul unde, până în 1944, existase un pod între satul
Bumbata (România) și orașul Leova (R.Moldova) și care a fost distrus de trupele
Armatei Roșii. În ultimele luni, guvernele României și R.Moldova au anunțat un
număr de proiecte logistice pentru îmbunătățirea transporturilor de mărfuri din
Ucraina, în special de grâne. (…)”.

Evidentă contradicție între cele două poziții.
Dar nu-i pasă nimănui. Totuși, fără supărare, cine negociază pentru interesul
național al României?