La alegerile locale
2024, „Adevărul” a mers în Colonia ACH, un cartier de la
marginea Piteştiului, aflat chiar lângă centura oraşului şi
lângă mall, ignorat aproape patru decenii de autorităţi.
Cartierul, unde locuiesc 136 de familii, are de doar doi ani asfalt,
apă curentă, canalizare şi gaze.

Colonia ACH din Pitești a fost ignorată de autorități până în 2022 FOTO Denis Grigorescu

Duminică 9 iunie,
în ziua alegerilor, „Adevărul” a mers în colonia ACH,
pentru a vorbi cu oamenii de acolo legat de alegeri și gândurile și
speranțele lor pentru viitor.

Iar drumul spre cel mai
sărac cartier al Piteștiului e unul foarte pitoresc. Mai întâi
trebuie să mergi pe jos aproape un kilometru, traversând Parcul
Lunca Argeșului. Iar poarta (la propriu!) de intrare în cartier e
chiar pe lângă o încântătoare bisericuță din lemn. Cartierul e
separat de parc printr-un gard metalic, ceea ce te duce involuntar cu
gândul la un fel de ghetou.

Vocile angelice din
bisericuță sunt într-o disonanță frapantă cu cartierul prăfuit
și la propriu și la figurat, care e atât de liniștit, de parcă
fie toți locuitorii ar fi plecați prin alte zone, fie toți
locuitorii ar locui într-o rețea subterană antifonată cât
cuprinde.

De cum ajungi în colonia
ACH și treci de poarta de la intrare, ai senzația că tocmai ai
intrat printr-o poartă invizibilă a timpului și ai ajuns într-un
sat atemporal, cu anumite nuanțe arhitectonice ce te duc cu memoria
subiectivă la o așezare din Delta Dunării.

Nu poți să nu remarci
vizual de la primele sute de pași mai multe locuințe improvizate,
inclusiv din placaje, cum ar fi o casă aflată aproape de
bisericuță, casă ce are intrarea direct din stradă și în fața
căreia se văd mai multe rufe puse la uscat.

Florina
Mihăescu are 68
de ani şi locuieşte în cartier din 1988.
A venit la Piteşti cu părinţii săi, originari din Tulcea.
Când îmi declin identitatea și îi spun că
sunt jurnalist, are o primă reacție de reticență nedisimulată.
”Ce vrea presa de la noi? Aicea în
cartier nu se întâmplă nimica interesant… Scrieți maică la
ziar să ne facă și nouă un magazin aicea, să nu mai mergem mai
bine de un kilometru până la cel mai apropiat magazin, scrieți să
ne ajute mai mult ăștia de la putere”, spune cu of doamna
Mihăescu.

„Îmi dă ăștia
bani în plus la pensie dacă votez?”

Încerc să o fotografiez,
dar refuză categoric. „Sunt urâtă maică. Nu mă vezi cum arăt
în capotul ăsta cu flori? Nu vreau să râdă lumea de mine la
ziar”.

Când o întreb legat de
alegerile din 9 iunie, exibă un rictus amestecat cu o jumătate de
zâmbet: ”Nu mă duc maică, ce avantaje am? Îmi dă știa bani în
plus la pensie dacă votez? Îmi dă de mâine 500 în plus la pensia
mea prăpădită de 1450 dacă votez pe ăla sau pe ăla? M-am
săturat de oameni care promite și care de fapt se gândește la ei
și la ai lor. Nu le pasă de populație”.

Nu mai are chef de vorbă
doamna Florina. Se întoarce spre curtea de unde ieșise mai devreme
fără să mai adauge ceva.

Mă uit în jurul meu în
căutare de oameni vorbăreți. Doi oameni din cartier pe care încerc
să îi abordez, mă refuză ferm.

Imaginea 1/5:
reportaj colonie ach pitesti alegeri 2024 nea marian foto denis grigorescu jpeg

La un moment dat, văd un
bărbat într-un tricou cafeniu ce împinge cu greu o bicicletă
probabil la fel de veche precum colonia ACH. Mă apropii de el cu
precauție și intrăm în vorbă repede, chiar dacă am și o
reacție temporară de a face câțiva pași înapoi din cauza
mirosurilor amestecate de bere și de transpirație pe care le degajă
interlocutorul meu.

”Mă duc la vot, să
știi, da mă duc mai încolo. Acu e cam cald. Bag o bere ca să am
inspirație și dup-aia votez”, îmi spune nea Marian. Nu vrea să
își dea numele complet: ”Mă mai știe și pe mine lumea p-aicea
prin cartier… Nu vreau să fiu vedetă”.

Îl întreb firesc
și ce așteptări are de la aceste alegeri. ”Să fie ieftiniri
multe și mari, nu vedeți că a crescut prețurile la toate? La
guvernanții ăștia trebuie să le pese de popor. A, și mai e ceva.
Să mai dea niște bani la salarii la oameni. Știi cât am io după
25 de ani la firma de construcții la care lucrez? Două mii cinci
sute. E puțin, e al naibii de puțin, iar berea e mai scumpă, e
aiurea”, îmi zice nea Marian în timp ce vorbim pe drumul de
întoarcere spre lumea civilizată. Avem o bucată de drum comună.
El se va opri la o bodegă, în timp ce eu voi ajunge direct în fața
calculatorului.

Cunoscut sub numele de Colonia ACH,
cartierul a fost construit cu câţiva ani înainte de Revoluţia din
1989, din barăci fără nici un fel de confort, pentru muncitorii
care lucrau la Hidroconstrucţia, realizând barajele de la Argeş şi
alte lucrări de mare anvergură. Aceştia veneau din restul ţării
şi aveau şi familiile cu ei. Cum mulţi dintre ei nu s-au mai
întors în zonele de baştină, aici s-a dezvoltat o adevărată
comunitate, ce nu a fost din păcate bagată în seamă de
autorităţile locale până acum doi ani, când
în cartier au fost introduse utilitățile.