Tot pe 3 aprilie a murit marele pianist si compozitor
german, Johannes Brahms  iar Stalin i-a
luat locul lui Vladimir Ilici Lenin la conducerea partidului bolșevic.

Grigoraș Dinicu

1889: S-a născut compozitorul Grigoraş Dinicu, ultimul
lăutar al Bucureştiului boem

S-a născut la
Bucureşti, într-o casă modestă aflată pe strada Sfinţilor nr. 41, în cartierul
de lăutari Scaune, căruia i se mai spunea și „raiul
junghinoşilor”. Era botezat astfel de un ofițer, după ce
iapa lui nimerise o groapă și-și rupsese piciorul.

Părinţii săi au fost
Ionică Dinicu, un cunoscut lăutar aplaudat pe scenele din Bucureşti, Paris sau
Moscova, iar mama sa, Elena Dinicu, a fost fiica fostului celebru naist
Angheluş Dinicu şi soră a violoncelistului Dimitrie Dinicu, absolvent al
Academiei de Muzică din Viena şi dirijor – până în 1920 – al Orchestrei
Simfonice a Ministerului Instrucţiunii Publice. Mama sa se ocupa mai ales de
cafeneua pe care o deshisese în mahalaua Scaune. În primii ani de şcoală, Grigoraş cântă alături de ceilalţi copii de
lăutari, în corul de copii al Bisericii „Scaunele Vechi”, iar pimele lecţii de
vioară le pracurge împreună cu Moș Zamfir, primul său profesor din mahala, de
la care a învăţat să cânte partituri precum Doina haiducului, Lume, lume, soro lume,
Arde foc în Bucureşti şi chiar Ciocârlia, scrie site-ul Radio România Cultural.

În toamna anului
1902, Grigoraş înscris totuşi la cursurile Conservatorului de Muzică din
Bucureşti, la clasa de vioară şi compoziţie. Finalizează cursurile „cum
laudae”, în 1906. Un an mai târziu, din cauza Răscoalelor țărănești el nu a
putut rezista generației mai vârstnice de lăutari, care au acaparat efectiv
cele câteva restaurante dispuse să întrețină un taraf. Au urmat doi ani de
practică în Orchestra Simfonică a Ministerului Instrucţiunii Publice, după care
Dinicu a fost promovat în calitate de solist – concertist, interpretând
concerte de vioară semnate de Bach, Beethoven, Bruch, sau Bartholdy.

 În anul 1913 semnează un contract cu Restaurantul „Enescu”, pe care avea
să îl onoreze în următorii 22 de ani. Se spune că Dinicu ajunsese să cunoască
cele mai ascunse preferințe ale clienților. În perioada Primului Război
Mondial, a urmat modelul celui mai mare muzician român, George Enescu, şi a
cântat în spitalele în care erau îngrijiţi răniţii, pentru a le mai alina
suferința.

În anii care au
urmat, 1920 – 1923, Dinicu participă, alături de taraful său, la numeroase
turnee internaţionale, fiind aplaudat în restaurante sau pe scene din Monte
Carlo, Paris, sau Londra, în Austria, Polonia, Germania, sau SUA.

Violonistul s-a
stins din viață, la 27 martie 1949, după ce, timp
de doi ani s-a luptat cu o boală cruntă: cancer la laringe.

1897: A murit marele pianist si compozitor german,
Johannes Brahms

Johannes Brahms (n. 7 mai 1833, Hamburg – d. 3 aprilie 1897,
Viena) a fost un compozitor romantic german, care a trăit cea mai mare parte a
vieții sale în Austria, la Viena. Brahms a fost considerat de către mulți „succesorul” lui Beethoven, iar prima sa
simfonie a fost descrisă de Hans von Bülow drept a zecea a lui Beethoven
(supranume folosit și astăzi).

1922: Iosif
Stalin îi succede lui Vladimir Ilici Lenin la conducerea partidului bolșevic și
a Uniunii Sovietice

Iosif Vissarionovici Stalin (născut: Ioseb Besarionis Dze
Jugashvili, 18 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) din tată georgian și mamă
osetină, a fost un om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după
Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic.

Stalin a devenit Secretar General al Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma morții lui Vladimir
Ilici Lenin, câștigând în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev
Troțki și consolidându-și pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o
perioadă de represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937.

Iosif Stalin

Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea
Război Mondial, și după încheierea acestuia, până la moartea sa. Din 1946 a
deținut și funcția de prim-ministru al Uniunii Sovietice. Ideologia marxist-leninistă
ca interpretare a lui Stalin este adeseori numită și stalinism.

1944: A murit Octav Băncilă, pictor român

Octav Băncilă (n. 4 februarie 1872 Botoșani – d. 3 aprilie
1944, București) a fost un pictor realist român și activist politic de stânga.

Octav Băncilă a lăsat posterității o operă caracterizată de
un realism critic foarte puternic, artistul fiind cunoscut ca un deschizător de
drumuri și ca Pictorul răscoalelor de la 1907. Atașat celor mulți și
exploatați, pictorul a avut patru mari tematici cu care a făcut epocă în
pictura românească. Acestea au fost: tematica proletariatului, tematica
țărănească, tematica evreiască și tematica țigănească. La toate acestea se mai
adaugă tematica militară, Octav Băncilă fiind unul dintre primii artiști
plastici români care au criticat prin opera lor, starea materială precară a
armatei române la sfârșitul secolului al XIX-lea.

În întreaga sa viață, Băncilă a rămas critic la toate
evoluțiile politice și sociale din România. A susținut acțiunile muncitorești
din Lupeni, Valea Jiului și a folosit arta pentru a ataca tendințele antisemite
din societatea românească. Începând din anul 1905, tematica proletariatului a
făcut parte integrantă din creația artistului, primele lucrări Muncitorul și
Muncitor în repaus fiind unele dintre cele mai bune din întreaga sa carieră.

1968 : Se înfiinţează Consiliul Securităţii Statului

 Acest decret a devenit Legea
nr. 24/1968 si a fost in vigoare de la 04 aprilie 1968 până la 18
aprilie 1972, fiind abrogat și înlocuit prin Decret 130/1972.

În condițiile perioadei de desăvârșire a construcției
socialiste și de dezvoltare continuă a democrației noastre, Comitetul Central
al Partidului Comunist Român a stabilit măsuri menite să ducă la perfecționarea
activității aparatului securității statului și îmbunătățirea structurii sale
organizatorice.

Pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor Comitetului
Central al Partidului Comunist Român s-a propus înființarea Consiliului
Securității Statului ca organ central al administrației de stat, având sarcina
înfăptuirii politicii partidului și statului în domeniul apărării securității
statului.

Înființarea Consiliului Securității Statului ca organ
central al administrației de stat va avea drept rezultat întărirea răspunderii
acestui consiliu față de conducerea partidului și guvernului.

Decretul alăturat prevede ca principală atribuție a
Consiliului Securității Statului aceea de a apăra securitatea statului, în
scopul prevenirii, descoperirii și lichidării oricăror acțiuni dușmănoase
îndreptate împotriva orânduirii sociale și de stat, contribuind prin aceasta la
asigurarea muncii pașnice de construcție socialistă a poporului român.
cititi mai mult pe Legea 5.

1973: Apariţia primului telefon mobil la New York

Inventatorul primului telefon mobil este considerat dr.
Martin Cooper, fostul manager de sistem din cadrul companiei Motorola. Primul
apel de pe un telefon mobil a fost făcut de Cooper la 3 aprilie 1973. În timp
ce se deplasa pe o stradă din New York, el a efectuat o convorbire cu Dr. Joel
S. Engel, șeful direcției de cercetare de la AT&T Bell Labs. Aceasta este,
de altfel, considerată a fi prima convorbire din lume, ce a avut loc de pe un
telefon mobil.

Martin Cooper, inventatorul primului telefon mobil FOTO Arhivă

În afară de Martin Cooper, de la Motorola, căruia i se atribuie
primul telefon mobil practic, bazat pe utilizarea undelor radio, alți
inventatori care și-au adus contribuția în evoluția telefoniei mobile sunt:
Nathan B. Stabbefield din Kentucky (patent 887,357), George Sweigert din Ohio,
căruia i se atribuie primul telefon modern fără fi, Charles A. Gladder și
Martin H. Parelman din Nevada, cu o invenție patentată în 1979, ce prevedea
utilizarea frecvențelor radio.