Rezoluția este într-adevăr fără precedent prin complexitate și posibile consecințe în ceea ce este acum redefinirea societăților în care trăim. Citiți textul Rezoluției 2540 adoptată pe 17 aprilie și veți avea de ce să fiți uimiți. Totodată, veți înțelege amploare excepțională a dezbaterii începute acum asupra unei chestiuni socotite mult prea repede ca fiind definitiv încheiată, adică relația între Biserică și Stat. Începe, mai ales în societățile totalitare și în cazul liderilor cu apetențe dictatoriale, să se simtă din ce în ce mai tare apetența, uneori chiar morbidă, de a folosi Bisericile ca structură de influență în sprijinul îndeplinirii politicilor pe care le impun națiunii, pentru crearea unui front de coeziune bazat pe interpretarea mesajului Cărților Sfinte.

Acesta este contextul în care apar acuzațiile formulate în documentul votat de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (PACE) în care, prin vot unanim, fiți vă rog atenție la termenii folosiți, nu numai că afirmă ilegitimitatea prezenței lui Vladimir Putin ca Președinte democratic ales al Federației Ruse, dar și recunoaște că Biserica Ortodoxă Rusă este un instrument al propagandei Kremlinului și campaniei sale de influență. Mai mult, în documentul respectiv se spune că Patriarhul Kiril și ierarhii Bisericii Ortodoxe Ruse sunt recunoscuți acum drept complici în crimele înfăptuite de Rusia împotriva Ucrainei în numele doctrinei „lumii ruse”.

„Adunarea reafirmă că, sub conducerea lui Putin, Federația Rusă a devenit o dictatură de facto….Regimul Putin este devotat ideologiei imperialiste Russkii Mir pe care Kremlinul a transformat-o într-o unealtă de promovare a războiului. Această ideologie este folosită pentru distrugerea rămășițelor de democrație, pentru militarizarea societății ruse și pentru justificarea agresiunii în scopul de a extinde granițele Federației pentru a include teritorii aflate odinioară sub ocupația rusă, inclusiv Ucraina. Ierarhii Patriarhatului moscovit al Bisericii Ortodoxe Ruse, inclusiv Patriarhul Kiril, au susținut ideologia respectivă declarând că războiul împotriva Ucrainei și a Occidentului „satanist” era un „război sfânt al tuturor rușilor”, îndemnându-i pe credincioșii ortodocși să se sacrific pentru țara lor. PACE este indignată de o asemenea folosire abuzivă a religiei și de interpretarea distorsionată a tradiției Bisericii Ortodoxe dată de regimul Putin și susținătorii săi din ierarhia Patriarhatului moscovit. …”.

Doctrina creștină, astfel interpretată și aplicată, devenită din nou adjuvant servil al politicii statului și instrument de propagandă pentru consolidarea imaginii sale de forță, permite efectuarea de deschideri spectaculoase, cu siguranță aplaudate de generalii dornici de masacre continue și progresive întru anihilarea oricărei urme de populați inamică, armată și civili deopotrivă: se organizează binecuvântarea solemnă, în formula atât de dragă a soborului de preoți, a armelor nucleare. Nu e deloc o întâmplare, nu este fotografiat un element izolat, chiar e vorba despre o parte a noii doctrine religioase care susține pe cea a statului post-sovietic.

În acest sens, iată un text cu adevărat istoric prin care Patriarhul Kiril explică la modul cel mai solemn credincioșilor că Sfântul Serafim din Saratov (1759-1833), una dintre personalitățile cele mai venerate din panteonul religios este cel „sub a cărui protecție s-a născut arma nucleară rusă”. Într-adevăr, la mijlocul sec.XX, pe terenul mănăstirii din Saratov au fost instalate biro0urile centrului de studii condus de Igor Kurcheatoc, considerat drept părintele primei bombe nucleare sovietice: „și astfel, prin voința inexprimabilă a lui Dumnezeu au fost create aceste arme…și mulțumită acestora Rusia a rămas independentă și liberă”. 

Drumul care se deschide este foarte primejdios și a mai fost străbătut, ciclic, în fazele pregătirea marilor conflicte care au zguduit planeta. Din nou răsună apelul la credință pentru a masca eternul apetit de cucerire, dominație și acaparare folosind puterea armelor pentru a supune alte națiuni, poveste veche de când lumea dar reluată mereu ca nouă pentru că tentația este atât de puternică.