Biserica de lemn din Breb ar putea fi una dintre cele mai
valoroase din Maramureș. Totuși, aceasta nu se află pe lista monumentelor
UNESCO, iar asta dintr-un motiv foarte simplu. Abia recent s-au descoperit
pictura și acoperișul care o fac unică.

Interiorul bisericii din Breb FOTO Wikipedia – Țetcu Mircea Rareș

Biserica de la 1622 are un acoperiș dublu, iar cel
interior are dranițe (mici scânduri folosite pentru acoperiș) care datează de
la 1479. Acestea au fost folosite anterior la alte biserici, așa se explică vechimea lor mai mare decât cea a bisericii.

Sunt cu siguranță cele mai vechi dranițe din România, dar foarte
aproape de cele mai vechi din Europa. Cercetările istorice au descoperit de
curând că mai există 14 bucăți de draniță la o biserică de lemn din Polonia,
datate cu doar câțiva ani înaintea celor din Maramureș. Asta însă nu scade
valoarea vechii biserici din Breb, care scoate la lumină surprize după surprize.

„Biserica de la
Breb este, probabil, cea mai valoroasă biserică pe care o avem, dar noi nu am
realizat asta de la bun început. Când s-au făcut înscrierile în UNESCO,
biserica de la Breb, părând destul de urâtă și butucănoasă cu turnul scurt și
cu o singură poală, transformată drastic în secolul XIX și fără pictură
vizibilă, nu am crezut că este foarte valoroasă”, spune istoricul Teofil
Ivanciuc.

Noi și valoroase descoperiri

Biserica din Breb, Maramureș Sursa FOTO: Teofil Ivanciuc

Însă cercetările recente au scos la iveală cu totul altceva,
ceea ce plasează mica biserică printre cele mai valoroase din Maramureș.

„Abia ulterior a
fost găsit acoperișul interior, a fost găsită pictura din secolul al XVII-lea. Toată
biserica a fost pictată, dar pictura e încă ascunsă. Oriunde s-au făcut sondaje
în pereți s-a găsit pictură”, mai spune el, arătând că pereții au fost
repictați și, astfel, a fost ascunsă pictura cea veche.

Istoricul mai arată că în pod există singura pictură
expusă, ceea ce oferă un indiciu foarte important.

Acoperișul dublu FOTO Teofil Ivanciuc

„Avem un singur
fragment de pictură la vedere, cu doi îngerași, dar și acela este în pod. Dacă
și restul picturii este de talia aceleia, înseamnă că ar fi cea mai frumoasă pictură
dintr-o biserică sau cea mai valoroasă din punct de vedere artistic. Cu masa
moșilor, cu casa parohială de lângă – un complex atât de valors încât, indiscutabil,
dacă va fi restaurată, va trebui să fie propusă să intre în noua listă a monumentelor
UNESCO”, mai arată el.

Proiectul de restaurare, la final

Potrivit istoricului, un proiect pentru restaurarea întregii
biserici a fost finalizat, iar acum se află în faza de căutarea finanțării.
Chiar și așa, ar putea dura puțin.

„Când
găsim finanțare, se face licitația și încep lucrările. Ar putea dura cam trei
ani, dar oricum, cred că în orizontul vizibil, în anii următori, că o să ne
bucurăm de cea mai fascinantă biserică pe care o are Maramureșul”, mai
spune el, amintind, apoi, despre câteva elemente care o fac unică.

„Arcul acela din naos cu zvastica și arborele
vieții sunt fascinante. Și sunt atâtea lucruri încă nedeslușite”, mai spune
el.

Icoane vechi din secolul al XV-lea din vechea biserică se
află acum la Muzeul din Sighetu Marmației. Dar pe lângă asta, un alt lucru
exterm de interesant a atras atenția cercetătorilor istorici.

„A fost descoperită
o groapă comună, la 2,5 metri adâncime și la un metru de biserică, în exterior.
Probabil sunt trei schelete. Nu există încă niciun indiciu despre asta, acum se
fac cercetări. Este și un mormânt în biserică, un preot a fost acolo înmormântat
la 1702. Nu știm de ce a fost înmormântat acolo. Dacă este un șantier de artă
și arhitecutră maramureșean care promite surprize, acela este Brebul”, mai
spune istoricul.

Dranițele vechi, extrem de interesante

Despre dranițele care sunt cele mai vechi din România și aproape
cele mai vechi din Europa, Teofil Ivanciuc mai arată că sunt elemente extrem de
importante. Modul în care sunt așezate, pe acoperișul interior, aduce la lumină
lucruri necunoscute până acum despre românii din epoca medievală.

„Povestea pe care
multă lume nu o știe este aceea că locuințele din Maramureș nu erau acoperite
cu dranițe, ci cu paie, fân sau coajă de copac. Și asta dintr-un motiv simplu:
nu aveau cuie. Aveau cuie de lemn, dar e atât de complicat să le facă, încât nu
era rentabil. În plus, durata de viață a paielor era la fel ca și a draniței,
dar paiele erau mai accesibile”, mai explică istoricul.

Biserica din Breb FOTO Wikipedia – Țetcu Mircea Rareș

Astfel, doar mai târziu, în secolul al XVIII-lea, au
început să apară cuiele și, astfel, casele au început să fie acoperite cu
aceste fâșii înguste din lemn, care până atunci erau rezervate bogaților sau
bisericilor.

„În 1910 încă mai erau peste
10.000 de case acoperite cu paie în Maramureș. În secolul al XVIII-lea abia au
început să folosească cuiele de metal și de atunci încolo a început să se
schimbe raportul, pentru că mulți au început să-și poată permite”, mai arată
el.

Datarea dendrologică (determinarea vârstei lemnului) a acelor
dranițe a fost făcută recent în cadrul proiectului pentru reabilitarea vechii
biserici, de către arhitecta Laura Zaharia.

Ciudatul acoperiș dublu al bisericilor

Despre acoperișul dublu, istoricul mai spune că este
printre multele surprize descoperite la cercetări și printre multele lucruri
care încă au rămas neelucidate.

„Sunt foarte
puține biserici de acest fel. În momentul de față, doar trei biserici din
Maramureș sunt cunoscute că au acest acest tip de acoperiș – dublu. Asta înseamnă
un acoperiș care se vede de afară și dă impresia că e singurul, dar în interior,
în pod, mai este încă unul, la un metru-doi distanță de primul, care acoperă
bolta”, mai spune el.

Explicația este aceea că dranițele erau scumpe, la
fel și picturile, iar acestea din urmă trebuiau protejate bine.

„Pentru că
picturile erau foarte scumpe, era foarte greu să reacoperi biserica, atunci
când începea să se deterioreze dranița de pe ea, așa că s-au gândit să facă acoperiș
dublu, în cazul în care dranițele se deteriorează și nu sunt bani pentru a le
schimba. Poate că mai multe biserici au mai avut acoperiș dublu, dar în zilele
noastre cunoaștem doar trei”, mai spune el.

Îmbinare modernă, cunoscută în evul mediu

Celelalte două, la Sârbi – Susani și Valea Stejarului,
păstrează doar urmele celui de-al doilea acoperiș, nu și acoperișul
propriu-zis.

Dranițele din acoperișul interior de la Breb au fost sortate
în trei serii diferite, în funcție de data lor „de naștere”. Unele sunt datate
la 1486, 1526 și 1623. Primele două au mai fost folosite anterior la altă
biserică.

Despre acestea, istoricul mai spune că au dimensiuni
neobișnuit de mari.

„Dranițele de la Breb
au 1,3 metri, 1,4 metri, 1,5 metri lungine și 25-36 centimetri lățime. Absolut toate se îmbină în uluc
și lambă (precum parchetul modern – n.red.). Sunt tot din rășinoase (ca și cele
din prezent), dar fiind așa mari au necesitat mult mai puține cuie. Ajungem din
nou la cuie”, mai arată istoricul.

„Au
fost două motive pentru care le-au făcut atât de uriașe. Unu – ca să folosească
mai puțin cuie și doi – fiind atât de masive, și grosimea lor era mai mare.
Deci acoperișul era mult mai rezistent. Erau ca niște scânduri, de fapt”,
arată el, completând că una dintre acele dranițe era cam cât 20 din cele
folosite azi, iar grosimea lor era cam cât patru din cele folosite în prezent.