Un clip publicat de administrația Parcului Național Retezat surprinde o scenă de luptă a două vipere. Imaginile virale au ridicat și unele temeri. Alin Alimpesc, directorul Parcului Național Retezat, a explicat pentru „Adevărul” cum ar trebui să se pregătească turiștii pentru asemenea întâlniri.
Viperele din Retezat. Foto: Claudia Dănău. Administrația PN Retezat
Administrația Parcului Național Retezat a publicat pe pagina sa de Facebook imagini inedite, surprinse în timpul unei ture de monitorizare de biologul Claudia Dănău. În clipul devenit viral pe rețelele de socializare apar două vipere, masculi, aflate într-o luptă pentru teritoriu. Administrația rezervației amintește că primăvara este perioada în care viperele intră în sezonul de împerechere, iar turiștii sunt sfătuiți să fie precauți.
„Deși adesea sunt privite cu teamă, viperele au un rol esențial în ecosistem, contribuind la menținerea echilibrului natural prin controlul populațiilor de rozătoare. Dacă întâlniți vipere în natură: păstrați distanța, nu încercați să le atingeți sau să le mutați, respectați habitatul lor natural. Natura funcționează perfect atunci când fiecare specie este lăsată să-și urmeze rolul”, a informat administrația Parcului Național Retezat.
Imaginicu viperele din Retezat. Video: Claudia Dănău, ANP Retezat
Munții Retezat oferă condiții prielnice pentru supraviețuirea animalelor mari, ca lupul, ursul, râsul, cerbul, capra neagră și căpriorul, dar aici pot fi întâlnite și pisica sălbatică, nevăstuica, mustelina, jderul de copac, jderul de piatră și marmota. Lupii, urșii, dar și viperele sunt printre speciile care pot stârni temeri turiștilor, însă aceste animale manifestă precauție față de prezența umană și evită, în mod normal, întâlnirile cu oamenii.
„Vipera (Vipera berus), o specie bine cunoscută de amatorii de drumeții la munte, este considerată specie periclitată la noi în țară, din cauza faptului că multe exemplare au fost ucise pe motiv că sunt dăunătoare sau periculoase pentru om. Contrar acestor credințe, vipera este un animal precaut, care poate să simtă apropierea unei persoane de la 20 de metri distanță. Singurul moment când aceasta atacă este atunci când se simte amenințată”, arată administrația Parcului Național Retezat.
Unde pot fi întâlnite vipere
Alin Alimpesc, directorul Parcului Național Retezat, a explicat pentru Adevărul că viperele pot fi întâlnite în mai multe zone ale parcului, mai ales în locurile însorite, cu stâncării, iarbă înaltă sau alte tipuri de vegetație. Astfel de exemplare au fost observate recent pe Valea Lăpușnicului Mare, pe traseul spre Poiana Pelegii, dar și în zona lacului Zănoaga.
„Preferă zonele însorite, ca să se poată expune la soare, și zonele cu stâncărie, unde se pot retrage foarte repede dacă apare un pericol. Dar și în pădure se pot întâlni. Am văzut de multe ori exemplare de viperă în pădure, prin frunziș, dar, repet, preferă zonele însorite, mai ales acum, în această perioadă, și zonele unde se simt protejate: vegetație mai mare, iarbă mai înaltă, ca să se poată retrage”, a declarat Alin Alimpesc, pentru Adevărul.
Directorul Parcului Național Retezat a adăugat că turiștii trebuie să fie prudenți la prezența viperelor, care chiar dacă nu atacă oamenii, pot reacționa dacă se simt amenințate.
„Noi le recomandăm tot timpul turiștilor să fie foarte atenți pe unde calcă, unde pun mâna și unde se așază, pentru că se pot așeza pe o piatră și acolo să fie o viperă pitită, care, din instinct de conservare, să reacționeze. Ele nu atacă, dar se apără și au un instinct de apărare foarte dezvoltat”, a precizat directorul parcului.
Turiștii care ajung în Retezat sunt sfătuiți să poarte echipament potrivit pentru munte: bocanci cu carâmb înalt, care să acopere glezna, șosete lungi sau pantaloni lungi care să acopere bocancii. De asemenea, nu este recomandat ca aceștia să intre prin ierburi înalte, prin vegetație deasă sau să caute prin locuri ascunse.
Alin Alimpesc a mai adăugat că nu se poate vorbi despre o creștere a numărului de vipere sau a întâlnirilor cu acestea, ci mai degrabă despre faptul că, în această perioadă, ele sunt mai vizibile, fiind sezonul de împerechere.
„În această perioadă se văd mult mai ușor, pentru că este perioada în care ele sunt, ca orice ființă, în perioada împerecherii. Nu mai sunt atât de vigilente. Le interesează altceva. Atunci sunt mai expuse. Apoi se retrag și își văd de viață”, a explicat Alin Alimpesc.
Viperele au și un rol important în ecosistem, spune directorul Parcului Național Retezat, deoarece contribuie la controlul populațiilor de rozătoare. Prezența lor este, totodată, un semn al sălbăticiei și al unor zone bine protejate, cu influență umană redusă.
Ce putem face dacă suntem mușcați de viperă
În caz de mușcătură, turiștii trebuie să sune la Salvamont sau la 112, pentru ca intervenția să fie făcută de personal specializat. Administrarea serului antiviperin trebuie făcută în condiții sigure, de personal abilitat.
Viperele nu atacă omul. Răspunsul Parcului Național Retezat după cel mai recent incident din munți
„Serul antiviperin, dacă nu este administrat cum trebuie sau nu este depozitat în condițiile optime, poate să devină periculos. Nu au fost incidente, din ce știu eu, cu decese în cazul mușcăturilor de viperă”, a mai spus Alin Alimpesc.
Specialiștii Direcției de Sănătate Publică Hunedoara au transmis, de-a lungul timpului, mai multe recomandări pentru evitarea mușcăturilor de viperă și pentru intervenția în astfel de cazuri.
„Pentru a evita mușcătura de viperă: purtați bocanci de munte, chiar dacă temperatura ambiantă este ridicată; efectuați permanent un control vizual al zonei în care urmează să pășiți; nu ridicați pietre mari decât după ce, în prealabil, ați verificat dacă sunt șerpi dedesubt; dacă intrați într-o zonă cu vegetație înaltă, care nu permite verificarea suprafeței solului, loviți ușor vegetația cu un băț, astfel încât șarpele să fugă din calea dumneavoastră”, a informat Direcția de Sănătate Publică.
Tânăr mușcat de viperă în Retezat. Foto: Inspectoratul General de Aviație.
O mușcătură de viperă trebuie tratată întotdeauna ca o urgență medicală. Efectele veninului pot varia în funcție de vârsta victimei, condiția fizică și starea de sănătate a acesteia. Totuși, moartea cauzată de mușcătura unui șarpe veninos survine în cazuri rare, iar o parte dintre mușcăturile de viperă pot fi „uscate”, fără inoculare de venin.
Chiar și mușcăturile de șerpi neveninoși ar trebui tratate de medic, deoarece pot apărea reacții alergice sau complicații. În astfel de cazuri, victima trebuie transportată cât mai urgent la spital, pentru evaluare și, dacă este necesar, pentru administrarea serului antiviperin. Până la sosirea personalului calificat, persoana mușcată trebuie să stea cât mai liniștită și să evite mișcarea, pentru a reduce riscul răspândirii veninului în corp.
Viperele trăiesc de milenii pe teritoriul României
În Antichitate, șerpii erau priviți ca întruchipări ale unor zeități protectoare, chiar și pe teritoriul actual al României. În prezent, însă, ei sunt adesea priviți cu teamă, mai ales în zonele montane frecventate de turiști. În România trăiesc mai multe specii de vipere, cea mai întâlnită fiind vipera comună (Vipera berus), prezentă în Carpați.
Vipera cu corn (Vipera ammodytes), considerată de unii specialiști cel mai veninos șarpe din Europa, poate fi întâlnită în zonele montane din Banat, Hunedoara și Oltenia, dar și în Dobrogea. Vipera de stepă (Vipera ursinii) a fost semnalată în zone montane din Bucegi și Făgăraș, iar vipera de stepă moldavă (Vipera renardi) mai poate fi întâlnită în Delta Dunării.
Vipera neagră, o varietate de culoare închisă a viperei comune, poate ajunge până la aproape un metru lungime și trăiește la altitudini mari, de peste 1.500 de metri, fiind adaptată la diferențe mari de temperatură și umiditate.
Potrivit specialiștilor, viperele întâlnite în România au, în general, corp gros, lung de cel mult 100 de centimetri, iar pe spate prezintă un desen maro sau negru, sub formă de zigzag. Vipera cu corn are, în plus, o proeminență pe bot, de la care i se trage și numele. La unele exemplare poate fi observat și un desen în formă de V pe cap.
„Când mușcă, mușchii faciali apasă pe pungi și proiectează un jet de venin prin orificiul din dinți în rană, ca o seringă. Deci, atenție, excursioniști!”, informa revista „Magazin”, în 1976.
Șerpii nu au auzul dezvoltat ca mamiferele, astfel că ideea că ies în calea excursioniștilor pentru că aud zgomote este greșită. Ei simt mai ales vibrațiile produse în sol și, de cele mai multe ori, se retrag înainte de a fi observați, arată specialiștii.
Retezatul, muntele în care urșii se simt ca acasă, dar evită omul. „Aici sunt încă sălbatici” VIDEO
„Aceste reptile au obiceiul de a ieși din tufărișuri, din mediul lor specific de trai, atunci când climatul se schimbă și anume când vremea a devenit blândă, însorită și umed-călduroasă. Nu rareori, ele ajung astfel în poteca drumețului, pe porțiuni scăldate de soare. Drumeții pot trece peste viperele din drum, fără a le atinge, depărtându-se fără teamă. Viperele atacă mai cu deosebire când sunt atinse sau lovite ori când un obiect este agitat în imediata lor apropiere, simțindu-se atunci instinctiv în pericol”, arătau specialiștii citați de revista „Almanah Turistic”.
Parcul Național Retezat, ținutul glaciar, stăpânit de animale sălbatice
Înființat în 1935, pe teritoriul sălbatic al Retezatului, Parcul Național Retezat (PNR) a fost prima astfel de rezervație a naturii atestată în România. Ținutul montan se întinde pe o suprafață de aproape 40.000 de hectare, din care aproape 2.000 de hectare aparțin rezervației științifice Gemenele, loc unde accesul turiștilor este interzis, iar natura este lăsată, de peste șapte decenii, să evolueze în voie.
Retezatul a păstrat urmele uneia dintre cele mai grandioase glaciațiuni din Carpați, începută în urmă cu peste 20.000 de ani, când ghețarii care îl acopereau au început să se retragă, pe măsură ce clima s-a încălzit.
Topirea lor a modelat înălțimile masivului, creând circuri glaciare (depresiuni alpine săpate de gheață), văi în formă de U (văi lărgite și adâncite de ghețari), morene, blocuri eratice (bolovani uriași transportați la mari distanțe față de locul din care au fost smulși, cum este cel de la Poiana Pelegii), urme adânci în stânci, zgâriate și lustruite de gheață, și forme de relief de tip roche moutonnée (spinări de piatră rotunjite și șlefuite pe o parte, iar pe cealaltă abrupte și sfărâmate de presiunea ghețarului).
Peste 50 de lacuri glaciare împodobesc „căldările” Retezatului și sunt cele mai atractive locuri pentru turiștii care pornesc pe traseele sale montane. Retezatul este apreciat pentru relief, dar și pentru biodiversitatea sa.
„În arealul parcului au fost inventariate 98 specii de păsări, 53 de specii de mamifere, 6 specii de pești, 7 specii de reptile și 7 specii de amfibieni. De interes crescut pentru Retezat sunt și nevertebratele, în rândul cărora se găsesc cele mai multe specii endemice pentru parc (specie endemică = întâlnită doar în acel loc). Retezatul este renumit prin diversitatea sa floristică, adăpostind aproape 1.190 specii de plante superioare autohtone, din cele peste 3.136 cunoscute în România”, arată administrația PNR.
