Europa se apropie de sezonul rece cu depozitele de gaze la unul dintre cele mai scăzute niveluri din ultimii ani, în timp ce prețurile au revenit la niveluri care pun presiune asupra industriei, consumatorilor și bugetelor publice. Problema nu este doar dacă Europa va avea suficient gaz pentru a trece iarna, ci și cât va costa această securitate energetică, într-un moment în care continentul are nevoie de investiții masive în apărare, inteligență artificială și relansarea industriei.
Depozitele de gaze sunt la niveluri scăzute în Europa Foto: Shutterstock
Prețul de referință al gazului natural în Europa a urcat săptămâna trecută până la aproximativ 75 de euro pe megawatt-oră (MWh), mai mult decât dublu față de nivelul de acum un an și la cel mai ridicat nivel de la sfârșitul lui 2022. Creșterea readuce în prim-plan vulnerabilitatea energetică a Europei, la mai puțin de patru ani după șocul provocat de reducerea drastică a livrărilor de gaze rusești.
De această dată, presiunea vine în principal din Orientul Mijlociu. Închiderea Strâmtorii Hormuz a perturbat o parte importantă a fluxurilor globale de gaze naturale lichefiate (GNL), iar Europa a ajuns să concureze mai agresiv cu Asia pentru încărcăturile disponibile pe piața internațională.
O vară extrem de călduroasă în Asia a amplificat problema. Cererea de electricitate pentru răcire a crescut, iar volume de GNL care în mod normal ar fi putut ajunge în Europa au fost redirecționate către piețele asiatice. În același timp, europenii au avut mai puține volume disponibile pentru a-și reface stocurile înainte de sezonul rece.
Depozitele europene intră în toamnă cu un deficit important
Depozitele europene sunt umplute în prezent în proporție de aproximativ 66%, cel mai redus nivel pentru această perioadă din ultimii 15 ani, potrivit datelor Gas Infrastructure Europe, scrie Reuters. Nivelul este cu aproximativ 12 puncte procentuale sub cel înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut.
Diferența este importantă deoarece stocurile ating, în mod obișnuit, nivelul maxim la începutul lunii noiembrie. În 2025, depozitele europene au ajuns la aproximativ 83%, echivalentul a circa 85 de miliarde de metri cubi. Pentru acest an, estimările indică un nivel maxim de numai 70%-75%.
Situația devine și mai sensibilă dacă sunt analizate principalele piețe europene. Germania, care are cea mai mare capacitate de stocare a gazelor din Europa, are depozitele umplute în proporție de numai 54%, în timp ce Olanda, un alt hub important pentru piața regională, se află la aproximativ 48%.
Niveluri atât de reduse înseamnă că Germania și Olanda vor intra în sezonul rece cu o nevoie mai mare de importuri suplimentare, fie sub forma unor încărcături de GNL cumpărate de pe piața spot, fie prin intermediul importurilor prin conducte din țările vecine. Iar într-o piață în care mai multe state încearcă să cumpere simultan gaze pentru a-și acoperi necesarul, presiunea asupra prețurilor poate deveni considerabilă.
GNL-ul din Golf rămâne problema principală
Perturbarea aprovizionării din Orientul Mijlociu nu pare să fie una de scurtă durată. Exporturile de GNL din Golf, în principal din Qatar, dar și din Emiratele Arabe Unite, au scăzut cu peste 85% între martie și august, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, potrivit datelor Kpler.
QatarEnergy a informat deja o parte dintre clienți că suspendarea livrărilor de GNL pe motiv de forță majoră a fost prelungită până la începutul lunii noiembrie.
Acest lucru înseamnă că Europa trebuie să își asigure o parte importantă din necesarul de gaze într-o piață globală în care oferta din Golf este puternic redusă, iar Asia rămâne un competitor important pentru volumele disponibile.
Există însă și un element care împiedică transformarea situației într-o criză comparabilă cu cea din 2022: producția de GNL din afara Golfului a crescut rapid, în special în Statele Unite și Canada.
Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, producția de GNL din afara Golfului a crescut cu 18%, echivalentul a aproximativ 27 de miliarde de metri cubi, în anul încheiat la sfârșitul lunii iunie. Această creștere a compensat aproximativ 75% din volumele pierdute în Orientul Mijlociu.
De aceea, prețurile europene sunt încă mult sub nivelurile extreme din criza energetică din 2022, când gazul a depășit temporar 300 de euro/MWh. Faptul că piața se află la o distanță considerabilă de acel record nu înseamnă însă că situația actuală este lipsită de riscuri. O piață mai puțin tensionată decât în 2022 poate rămâne suficient de scumpă pentru a genera probleme economice importante dacă prețurile se mențin ridicate pentru o perioadă îndelungată.
Europa nu mai are spațiul financiar din 2022
Una dintre cele mai importante diferențe față de criza energetică precedentă este situația economică în care se află acum Europa.
În 2022, guvernele europene au intervenit masiv pentru a proteja gospodăriile și companiile de explozia prețurilor la energie. Astăzi, repetarea unor asemenea programe de subvenționare este mult mai dificilă, în condițiile unor bugete publice deja tensionate și ale unor priorități strategice care necesită cheltuieli suplimentare.
Europa trebuie să cheltuiască mai mult pentru apărare, să își dezvolte capacitățile industriale și să investească în tehnologii care să îi permită să reducă decalajul față de Statele Unite și China.
În același timp, tranziția către surse regenerabile și energie nucleară nu poate rezolva imediat problema dependenței de gaz. Reducerea structurală a consumului de gaze este un proces care se întinde pe ani și, în unele cazuri, pe decenii.
Până atunci, gazul rămâne indispensabil pentru o parte importantă a industriei și a sistemului energetic european.
Factura pentru gaze revine în centrul problemei
Europa a plătit aproximativ 117 miliarde de euro pentru importurile de gaze în 2025, chiar dacă cererea rămăsese cu aproximativ 17% sub nivelurile de dinaintea crizei energetice, potrivit estimărilor Bruegel.
„Panică înainte de iarnă”: rezervele de gaze ale UE sunt la cel mai scăzut nivel din ultimii 13 ani
Dacă prețurile rămân la niveluri ridicate, factura pentru importurile de gaze va crește din nou, iar costul nu se va opri la companiile energetice.
Gazul mai scump înseamnă costuri mai mari pentru producătorii industriali, pentru producția de electricitate și pentru încălzire și, indirect, pentru o gamă largă de bunuri și servicii care depind de energie.
Pentru industrie, problema este complicată de concurența internațională. Producătorii europeni trebuie deja să concureze cu companii din China care beneficiază, în multe sectoare, de costuri mai reduse.
Industria auto este unul dintre cele mai vizibile exemple. Producătorii europeni au pierdut teren în fața competitorilor chinezi, iar companiile germane sunt deja obligate să ia măsuri drastice pentru reducerea costurilor.
O perioadă lungă de energie scumpă poate accentua această diferență.
Companiile au, în principiu, două variante: să absoarbă creșterea costurilor și să accepte marje mai mici sau să transfere costurile către consumatori prin prețuri mai mari. Prima variantă afectează profiturile și capacitatea de investiții, în timp ce a doua afectează competitivitatea și cererea.
În ambele situații, energia scumpă devine o problemă economică mult mai largă decât simpla factură la gaze.
