Aflată pe un culoar croit pentru play-off-ul Ligii, vestita campioană a României a sucombat lamentabil în fața omoloagei din Bulgaria, într-o dublă manșă cu unele accente greu de înțeles.
Dacă cineva i-ar fi spus la finalul sezonului trecut lui Mihai Rotaru că are de trecut de Vitebsk, Levski și Kairat pentru un play-off de Ligă cu cărțile pe masă, probabil liderul Craiovei și ceilalți 12 acționari l-ar fi trimis la culcare. Dar sorții s-au dovedit blânzi cu Craiova, o Craiovă care a fost prea moale. Cu adversarul, cu propriul public, cu propriul destin.
La „Ziua Judecății” rămân regretele unei seri care putea fi magică, dar care a încheiat în lacrimi o săptămână horror, cu opt goluri încasate și trei înfrângeri care au dus Bănia în starea sa latentă: regrete, nervi, incertitudine și măsuri care ar trebui și trebuie luate.
Cum s-a transformat Craiova în marea dezamăgire a startului de sezon? Ce a dus la plonjonul într-o prăpastie nevăzută de nimeni?
Victoriile au curs și au adormit vigilența
Startul a fost bun, 4-1 cu modesta Vitebsk în deplasare. Supercupa a venit și ea, la penalty-uri cu U Cluj, într-un moment în care Craiova părea de neatins și Zeii Fotbalului cântau pe ritmuri de „Eterna Terra Nova”. Semnalele au existat la meciul retur cu Vitebsk (1-0) și la victoria cu UTA, 4-0, venită chinuit, pe final, din prea multa naivitate a apărării lui Mihalcea.
Cu imaginea de strateg desăvârșit, îmbătat de victoriile reputate pe bandă rulantă, Coelho nu a luat în calcul niciunul dintre semnalele de alarmă. A dat fotbalul pe modul silențios, a mers la Sofia complet nepregătit, a încasat un gol devreme, iar dezastrul cu Dinamo și marea dezamăgire din returul cu Levski i-au șifonat aura de antrenor modern, inovativ, posesor al unei baghete magice.
Defensiva care nu mai e
Sezonul trecut, oltenii au impresionat, printre altele, printr-o defensivă exactă, superioară oricărei alte linii de apărare din campionat. Dar au avut nevoie de doar o săptămână pentru a demonta imaginea: opt goluri primite de la Levski și Dinamo, dintre care, atenție!, șase ca urmare a unor faze fixe.
Coelho are scuza absenței lui Romanchuk, dar lista motivelor care pot fi invocate se oprește aici. Strategul portughez a început fiecare meci de la 0-1, iar miercuri seară a demonstrat că nu poate învăța din greșeli și a încasat două goluri asemănătoare, fără ca vreun jucător de-ai săi să fie preocupat de zona din proximitatea careului de 16 metri.
Strategii greșite
Ideea de a odihni oamenii importanți cu Dinamo s-a întors împotriva omului care a avut-o, excursia la București venind între cele două meciuri capitale cu Levski. Pe start de sezon, într-o perioadă în care oboseala nu ar trebui să existe, Coelho a reușit, cumva, să dea peste cap moralul unei echipe obișnuite cu gloria. Un 1-5 nu e în niciun scenariu din această lume ceva ce poți depăși ușor, fie și reprezentând un eșec cu garda a doua în teren.
Pe un „Oblemenco” plin, lusitanul adus de Rotaru și Felgueiras a mai comis o eroare fundamentală: a început meciul în expectativă, anulând din start entuziasmul unui stadion care aștepta prăvălirea peste un adversar pe care-l considera cel puțin egal, dacă nu inferior. Craiova a început jos, fără urmă de presing, fără vitalitate și fără să înțeleagă ceva din jocul simplist al lui Julio Velazquez. Și a plătit prețul în doar 16 minute care au uluit și condiționat deopotrivă.
Lipsa de reacție și schimbările la alibi
Lui Coelho i-a luat mult prea mult să se dezmeticească din cei doi pumni încasați în 180 de secunde. A părut că gândește o revoluție, dar, până la urmă, a rămas inert până la pauză, în timp ce adversarul său s-a aflat într-o continuă căutare de soluții. Golul lui Bancu a fost o scânteie, focul s-a aprins odată cu reușita lui Adi Rus, apoi portughezul s-a cufundat într-un somn liniștit, așteptând o victorie care părea că vine de la sine.
În timp ce Generalul Velazquez și-a pus la adăpost soldații aflați în pericol de eliminare, Coelho a fost ultimul om din stadion care a sesizat că Cicâldău, Baiaram și Mora sunt departe de standardul obișnuit. I-a schimbat pe ultimii doi cu Teles și Etim, apoi a renunțat la Stevanovic pentru a miza pe Băluță într-o încercare modestă de a schimba sistemul.
Minutele s-au scurs, accidentarea lui Anzor a dus la intrările lui Heriberto Tavares și Elisor, însă zarurile fuseseră aruncate. În timp ce Craiova doar visa la un gol, bulgarii au avut patru mari ocazii măsurate astfel: două bare și două intervenții ale lui Popescu în poziție de unu versus unu cu atacanții adverși.
Craiova, cândva energică și vicleană, nu a avut nici măcar puterea unui forcing de final. Coelho a rămas la fel de liniștit pe bancă, apoi a prins curaj doar la declarații, când a anunțat fotbalul românesc că, până la urmă, are aproape un deceniu și jumătate de când nu trimite o echipă în grupa de UCL.
Pe fond, portughezul are dreptate. Dar trebuie să se întrebe dacă nu cumva insuccesele au legătură și cu nivelul antrenorilor și modul în care aleg să gestioneze meciuri mari și momente critice.
