Într-un interviu pentru „Adevărul”, futurologul Ciprian Stănescu analizează mecanismele din spatele cursei contracronometru dintre tehnologie și resurse. De la riscurile „techno-solutionismului” climatic și până la impactul direct asupra economiei, el oferă o radiografie lucidă a viitorului apropiat.
Inteligența artificială contribuie la progresul omenirii și e o șansă pentru România. FOTO: Pixabay
Adevărul:
Trăim într-o lume în care există o foame imensă de energie
pentru centrele de date AI. Ne aflăm cumva în punctul în care
succesul AI depinde de capacitatea noastră de a genera energie
ieftină, sau va deveni AI instrumentul care va salva eficiența
sectorului energetic?
Ciprian
Stănescu: Cu
siguranță soluțiile pe care AI le poate oferi azi și mai ales
„mâine” pentru eficientizarea sectorului energetic sunt foarte
utile. Am putea spune că astăzi investim mai multă energie,
inclusiv scumpă, pentru a dezvolta mai multă eficiență pentru
viitor. Doar că lucrurile nu sunt neapărat atât de clare.
În
primul rând, nu știm cu certitudine când și în ce măsură
eficiența promisă de AI va compensa consumul său energetic.
Centrele de date consumă deja între 1-3% din electricitatea
globală, iar estimările pentru 2030 urcă spre 3-4% și asta
înainte ca agenti AI și modelele multimodale să fi atins
maturitatea de deployment la scară. Este un pariu temporal cu miză
mare: investim azi în consum cert, pentru eficiență viitoare
incertă. Iar consumul e în creștere: de exemplu în Marea Britanie
și Statele Unite centrele de date asociate utilizării de AI consumă
deja aproximativ 6% din energia produsă. Consumul sectorului a
crescut cu 15% în doar doi ani și investițiile globale se apropie
de 1 trilion de dolari anual. Pe de altă parte, avem ineficiențe
variate. Un exemplu: 13% din consumul centrelor de date americane
vine de la servicii „zombie”, aplicații care rulează fără
să fie folosite, irosind peste 3 gigawați de putere instalată.
În
al doilea rând, există un risc al succesului. Dacă AI face
rețelele energetice mai eficiente, în teorie costul energiei scade.
Când costul scade, consumul crește. Eficiența câștigată poate
fi rapid absorbită de cererea nouă pe care chiar ea o generează și
putem intra într-un cerc aproape vicios.
În
al treilea rând, așa cum vedem din păcate și în România,
eficiența unui sistem nu este dată doar de tehnologie. Este strâns
legată și de incapacitatea de a inova și de a administra aceste
sisteme.
Paradoxurile AI
Se
vorbește mult despre decarbonizare, dar infrastructura AI consumă
enorm și consumă enorm de multă energie. Cum vezi acest paradox:
poate AI să accelereze tranziția verde sau, din contră, va
prelungi dependența noastră de combustibili fosili pentru a susține
puterea de calcul necesară?
Paradoxul
este real, dar cred că vorbim mai degrabă despre o cursă între
două viteze: ritmul în care AI crește consumul energetic și
ritmul în care reușim să decarbonizăm infrastructura care îl
susține.
Potrivit
International Energy Agency, consumul global de electricitate al
centrelor de date aproape se va dubla până în 2030, ajungând la
aproximativ 945 TWh, adică aproape 3% din cererea globală de
electricitate. Centrele dedicate AI sunt principalul motor al acestei
creșteri. Problema însă nu este doar consumul, ci și sursa
energiei. Unele analize recente arată deja că expansiunea AI pune
presiune directă pe rețelele electrice și determină inclusiv
revenirea unor investiții în gaze naturale sau diferite surse
poluante pentru a susține noile centre de date. În paralel, apar
presiuni tot mai mari asupra infrastructurii energetice și
resurselor de apă în marile hub-uri de centre de date.
În
același timp, AI poate deveni unul dintre cele mai importante
instrumente pentru reducerea emisiilor. Vedem deja aplicații
concrete în industrie, clădiri, logistică și managementul
rețelelor electrice. Un raport recent
privind Marea Britanie arată că AI contribuie deja la creșterea
eficienței parcurilor eoliene, reducerea costurilor instalării
pompelor de căldură și scăderea emisiilor din producția de
ciment.
Interesant
este că inclusiv industria începe să recunoască direct problema
energetică. Un raport
KPMG din 2025 arată că 62% dintre marii operatori de date și AI se
așteaptă să își autogenereze energie curată până în 2027
prin investiții directe în diferite tipuri de energie regenerabile.
Există
însă și o perspectivă mai critică, exprimată tot mai des în
ultimul an: ideea
că AI ar putea rezolva singur problema climatică riscă să devină
o formă de „techno-solutionism”. Unele analize avertizează că
dacă cererea de energie generată de AI continuă să crească mai
rapid decât capacitatea de decarbonizare, atunci eficiența adusă
de AI nu va compensa impactul energetic al acestei industrii.
Ciprian Stănescu. FOTO: Arhivă personală
Cred
că întrebarea nu este dacă AI este „bun” sau „rău” pentru
climă. Totul depinde de infrastructura energetică pe care construim
noul val al tehnologiei. AI poate accelera tranziția verde, dar doar
dacă este alimentat de energie curată și integrat într-o
strategie asumată de modernizare a rețelelor și decarbonizare.
Altfel, riscăm să digitalizăm și/sau automatizăm economia
într-un mod nesustenabil, într-un context global care mai degrabă
pune accent pe eficiențe de termen scurt.
De ce se tem companiile românești de AI
Recent
ai lansat Business Forward, un program de accelerare în AI pentru
IMM-uri. Care este cea mai mare frică pe care o au antreprenorii
români când vine vorba de AI?
Paradoxal,
nu costul pare să fie principala frică. Lucrăm deja la Social
Innovation Solutions cu peste 30.000 de IMM-uri din 6 țări din
Europa Centrală și de Est și mulți dintre ei au sentimentul că
schimbarea se întâmplă prea repede și nu știu de unde să
înceapă.
De
exemplu doar
5,2% dintre companiile din România folosesc tehnologii AI,
comparativ cu media europeană de 20% conform Eurostat. În paralel,
două treimi dintre IMM-urile locale declară că vor să extindă
utilizarea AI și anticipează că aceasta le va transforma industria
(AI Chamber, 2025). Decalajul dintre intenție și implementare este,
practic, problema pe care Business Forward își propune să o
rezolve. Oferim gratuit acces la educație globală de top, acces la
soluții de tehnologie și granturi de 1 milion de lei pentru a trece
la acțiune.
În
discuțiile din jurul acestui program am observat un lucru foarte
clar: IMM-urile din România nu mai întreabă dacă AI va avea
impact asupra business-ului lor, ci cât de repede trebuie să
reacționeze pentru a nu rămâne în urmă. În același timp, AI
este încă perceput de multe companii ca ceva abstract, tehnic și
dificil de integrat în operațiunile de zi cu zi. De aceea, în
Business Forward încercăm să schimbăm perspectiva: AI trebuie
văzut ca un instrument pragmatic de competitivitate. În majoritatea
cazurilor, primele rezultate nu vin din proiecte spectaculoase, ci
din lucruri simple: de la automatizarea taskurilor repetitive la
reducerea timpilor operaționali sau optimizarea proceselor interne.
Companiile
care înțeleg cum să folosească mai devreme AI vor avea un avantaj
competitiv semnificativ. Nu pentru că vor avea „mai multă
tehnologie”, ci pentru că vor reuși să ia decizii mai rapid, să
folosească mai eficient resursele și să se adapteze mai bine
într-o economie care se schimbă accelerat.
Riscurile adoptării AI doar de fațadă
Există
riscul ca IMM-urile să adopte AI doar de fațadă? Cum
transformăm entuziasmul pentru ChatGPT, Gemnini și alte instrumente
de AI în eficiență reală care să se vadă în PIB-ul României?
Da,
există un risc real de „AI theatre”: companii care folosesc AI
doar ca element de imagine fără integrare reală în operațiuni.
Vedem deja acest lucru inclusiv în România. Doar că AI nu este
doar ChatGPT sau alte tipuri de GenAI. Entuziasmul pentru aceste
instrumente este important pentru că democratizează accesul la
tehnologie, dar impactul economic real vine atunci când AI intră în
producție, logistică, customer support, analiză financiară sau
management energetic.
Concret,
un producător de mobilă dintr-un oraș din România cu 40 de
angajați nu are nevoie de un departament de data science. Are nevoie
să automatizeze ofertarea către clienți, să reducă timpii de
răspuns în relația cu furnizorii și să anticipeze mai bine
stocurile. Acestea sunt probleme pe care AI le poate rezolva azi, cu
instrumente accesibile și costuri mici. Diferența dintre o companie
care face asta și una care nu face se vede în marjă și în timp
de reacție.
România
are o oportunitate rară: putem recupera decalaje istorice prin salt
tehnologic, fără să trecem prin toate etapele clasice de
dezvoltare industrială, așa cum am reușit în trecut. Dar pentru
ca acest lucru să se întâmple, trebuie să trecem de la
conversații cu AI și despre AI la infrastructură digitală,
competențe și implementare concretă în IMM-uri.
În
următorii ani, diferența dintre companiile competitive și cele
vulnerabile nu va fi dimensiunea și capitalul, ci viteza de
adaptare. Și sunt convins că sute de IMM-uri ce vor fi acceptate în
Business Forward anul acesta vor avea acest avantaj competitiv.
Sfârșitul muncii sau începuturile unei noi ere?
Futurologii
vorbesc adesea despre ceea ce unii dintre ei numesc „sfârșitul
muncii”. În contextul crizelor suprapuse, este AI un colac de
salvare pentru demografia în scădere a Europei sau un factor care
va adânci inegalitățile sociale?
„Sfârșitul
muncii” este probabil o exagerare, dar „sfârșitul muncii
așa cum o știm” pare o realitate în desfășurare.
În
Europa, unde populația îmbătrânește accelerat și forța de
muncă activă se contractă, AI poate să devină o necesitate
economică care crește la rândul ei dependențele de soluții
non-europene. Vom avea tot mai puțini oameni activi care trebuie să
susțină economii complexe, sisteme medicale suprasolicitate și
infrastructură publică.
AI
poate fi simultan colac de salvare demografic și accelerator de
inegalitate. Totul depinde de felul în care oamenii și
organizațiile care vor avea acces la instrumentele tehnologice le
vor folosi, ca în orice val nou de accelerare a tehnologiei.
Polarizarea nu va fi între cei care au și cei care nu au locuri de
muncă, ci între cei care au competențe să lucreze cu AI și cei
care rămân în afara acestei transformări. Este o polarizare mai
subtilă și mai periculoasă decât șomajul clasic, pentru că este
mai greu de măsurat și mai greu de adresat politic.
De
aceea, unul dintre următoarele mari proiecte europene nu va fi doar
tranziția verde și digitală, ci tranziția competențelor. Dacă
nu investim masiv în reskilling și educație continuă, tehnologia
va amplifica frustrări sociale deja existente și va transforma o
oportunitate demografică și de business într-o criză politică.
E
relevant însă să înțelegem și cum arată relația populației
cu AI în acest moment. Un studiu recent AHA
Moments
din martie 2026 pe 1.000 de respondenți arată că 52% au sentimente
mixte față de AI, 27% sunt entuziaști și doar 21% sunt
îngrijorați, o scădere de 9 puncte procentuale față de 2025. 57%
dintre românii chestionați consideră că AI aduce mai degrabă
lucruri bune, iar teama că le va lua locul de muncă afectează în
principal adulții între 25 și 44 de ani, cei mai expuși
transformărilor pieței muncii. Percepția variază dramatic în
funcție de tipul de aplicație a AI: 61% sunt entuziaști când vine
vorba de AI în educație sau în treburi casnice, dar entuziasmul
scade la 26% când AI oferă diagnostice medicale și ajunge la doar
16% când vine vorba de predicția comportamentului uman.
Cum ar putea să arate o zi din viața unui antreprenor în viitor
Dacă
am face un exercițiu de imaginație: cum ar putea să arate o zi din
viața unui antreprenor român în 2030?
În
2030, antreprenorul român probabil nu își va începe ziua
verificând emailuri, ci analizând recomandările unui agent AI care
monitorizează în timp real cashflow-ul, energia, logistica sau
relația cu clienții. AI începe deja să devină infrastructură de
business, nu doar un instrument separat și ar putea deveni la fel de
indispensabil ca accesul la internet.
Din
zecile de schimbări care vor defini următorii ani și care sunt
relevante și pentru România, aș alege 3:
Prima:
forța de muncă devine hibridă. World Economic Forum vorbește deja
despre scenariul unei economii
„agentic”, în care oamenii coordonează agenți AI care execută
sarcini operaționale. Antreprenorul de 2030 nu va lucra doar cu
oameni, ci și cu sisteme autonome integrate în companie. Pe scurt:
vom avea noi colegi AI.
A
doua: productivitatea se va schimba radical. Multe activități
administrative, operaționale și analitice vor fi automatizate, ceea
ce va permite IMM-urilor să facă mai mult cu echipe mai mici și
resurse limitate. Pentru antreprenorii români, asta poate însemna
acces la eficiență și capacitate de analiză care până acum erau
disponibile doar companiilor mari: de la prognoze de cashflow și
customer support până la marketing personalizat sau optimizarea
logisticii. În teorie, într-o economie cu presiune tot mai mare pe
costuri și forță de muncă, AI va deveni un multiplicator de
productivitate.
A
treia: avantajul competitiv se va muta din zona execuției în zona
adaptabilității. Într-o lume în care tot mai multe companii vor
avea acces la aceleași instrumente AI, diferența reală va veni din
capacitatea de a învăța mai repede, de a integra tehnologia în
decizii și de a construi relații autentice cu clienții. AI va
democratiza accesul la productivitate, dar nu va democratiza automat
viziunea, creativitatea sau încrederea.
Paradoxal,
într-o lume hiperautomatizată, avantajul uman va deveni și mai
valoros. Creativitatea, încrederea, capacitatea de a construi
relații și de a lua decizii în contexte complexe vor conta
probabil mai mult decât astăzi.
Cel mai mare risc
Dacă
ar fi să alegi un singur risc major pe care lumea îl ignoră în
timp ce este ocupată cu AI și prețul benzinei, care ar fi acela?
Cred
că lumea subestimează profund riscul erodării sănătății
mintale într-o societate hiperdigitalizată și automatizată, în
care puterea algoritmului este mult mai mare decât puterea gândirii
critice.
Tehnologia
avansează exponențial, dar capacitatea noastră socială și
emoțională de a procesa schimbarea nu ține același ritm. Putem
ajunge foarte rapid într-o lume ultraeficientă tehnologic, dar
fragilă uman.
Iar
o societate polarizată, izolată și vulnerabilă la dezinformare
devine mult mai instabilă politic și economic decât una care are
doar probleme energetice, de exemplu.
Inovația
socială trebuie să accelereze aproape la fel de rapid ca AI-ul.
Altfel, riscăm să construim economii inteligente cu comunități
tot mai fragile.
