Din când în când nu strică câte „un păcat” alimentar din categoria fast-food. Mai ales dacă este făcut în bucătăria proprie și cu ingrediente atente selecționate. Dincolo de banalitățile acestui tip de gastronomie există câteva rețete de hot-dog pe care ar trebuie să le încerci măcar odată-n viață.
Chicago-Dog FOTO Kelsey Hansen
Hot-dog-ul este un rege neîncoronat al mâncării stradale. Nu cred că există prea mulți oameni care să nu fi auzit sau să nu fi gustat vreun hot-dog. Dincolo de varianta banală, arhicunoscută, cu un crenvurști într-un baton și ceva amestec de muștar cu ketchup, există un întreg univers al hot-dogilor la nivel mondial, cu rețete care pot da, garantat, dependență și adevărate catharsis-uri culinare. La nivel mondial sunt consacrate câteva feluri de hot-dog care au intrat deja în legendă.
Stil Chicago, dar cu arome vieneze
Unul dintre cei mai legendari hot-dogi este „Chicago dog” din statul american Illinois. I se mai spune și „Chicago Red Hot”. Este deja un preparat tradițional, cu o vechime de aproape două secole. Rețeta a fost creată pe tărâm american, dar cu ingrediente direct de pe Bătrânul Continent. Mai precis, la baza lui „Chicago Red Hot” stă „frankfurterul” sau, mai bine zis, crenvurștiul german. Acest tip de cârnat din carne de porc, inventat în secolul al XIII-lea la Frankfurt, a ajuns în Statele Unite în secolul al XIX-lea, adus de un măcelar din Viena. Acesta a schimbat rețeta originală și a folosit carne de vită în locul celei de porc. Așa s-a născut „wiener-frankfurter”, ingredientul vedetă al „Chicago Red Hot”.
Odată ajunși în Chicago, crenvurștii serviți în chiflă au devenit foarte populari la târguri și meciuri de baseball. Se spune că primul crenvurșt exclusiv din carne de vită, fără porc, a fost creat de Fluky’s în anul 1929. Iar rețeta era atât de gustoasă încât a rămas consacrată și respectată cu sfințenie.
Chicago Dog FOTO wikipedia
Evident, puteți să încercați să faceți un „Chicago Red Hot” și acasă. Iată de ce aveți nevoie: crenvurști din carne de vită de tip frankfurter, ceapă albă tocată, castraveți murați, felii de roșii, ardei iuți murați, sare, chiflă cu semințe de mac și muștar dulce sau cu miere. Atenție, este un hot-dog fără ketchup. Este un sacrilegiu să pui ketchup în „Chicago Red Hot”.
Prepararea este evident simplă. Crenvurștiul este fiert în apă, deși există și versiunea „char-dog”, cu frankfurterul făcut pe grătar cu cărbuni. Este scos, scurs și băgat cât mai repede în chiflă, preferabil una cu semințe de mac sau din cartofi. În chiflă, de o parte și de alta a crenvurștiului se aranjează castravetele murat și feliile de roșii. Apoi se pune muștarul, turnat în zig-zag, dar nu într-un strat gros. Peste muștar se pun ceapa albă tăiată fin, murăturile tăiate cubulețe mărunt, dar și ardeiul iute întreg. Asta-i tot.
Hot-dog-ul Sonoran, o legendă a Mexicului
Deși hot-dogii par un brand al bucătăriei stradale din Statele Unite, acest preparat este vândut și consumat în multe părți ale globului, ba chiar în variante mai delicioase și mai complexe decât în Statele Unite. De exemplu, în Mexico există hot-dog-ul Sonoran, un deliciu care te face să mănânci iar și iar.
Practic, este vorba despre un preparat originar din Hermosillo, capitala statului mexican Sonora. Acesta a devenit popular la sfârșitul anilor ’80, deși unele teorii sugerează că ar fi existat încă din anii ’40. Între timp, hot-dogii de la Sonora „au trecut” granița și au „contaminat” statele nord-americane. Nici nu era de mirare, având în vedere aromele și gustul aparte.
În prezent, preparatul este foarte apreciat în sudul statului Arizona, în special în orașele Tucson și Phoenix. Specificul hot-dog-ului Sonoran constă în faptul că crenvurștiul este învelit în bacon și preparat pe grătar, apoi servit într-o chiflă de tip bolillo. Preparatul este completat cu fasole pinto, ceapă, roșii și diverse sosuri și condimente, printre care maioneza, muștarul și salsa jalapeño.
Sonora Dog FOTO wikipedia
Hot-dog-ul Sonoran este vândut în principal de comercianți stradali cunoscuți sub numele de „dogueros”, care își desfășoară activitatea la cărucioare amplasate pe străzile orașelor. În anul 2009 se estima că în Tucson existau peste 200 de locații care serveau acest tip de hot-dog, iar în Phoenix numărul acestora era chiar mai mare.
În primul rând, sunt necesari 6 ardei jalapeño, spălați, fără codițe și tocați grosier, împreună cu un sfert de linguriță de sare. De asemenea, sunt necesare muștar galben și maioneză. Se folosesc și 2 linguri de unt nesărat, împărțite în două porții, alături de 2 căni de ceapă albă tăiată cubulețe și 1 cană de fasole pinto din conservă, scursă și clătită.
Pentru ardeii umpluți, înveliți în bacon, și hot-dogi sunt necesari 6 ardei galbeni mici, spălați și cu codițele păstrate. Se adaugă aproximativ 57 de grame de mozzarella desfăcută în fâșii lungi. Sunt necesare între 12 și 18 felii subțiri de bacon crud și 6 crenvurști fără membrană, indiferent de varietate. Pentru asamblare se folosește 1 lingură de unt, 6 chifle tip bolillo pentru hot-dog sau orice alt tip de chiflă disponibil și aproximativ 200 de grame de roșii tăiate cubulețe, din care excesul de lichid a fost îndepărtat.
Ardeii jalapeño se dau la blender împreună cu sarea până se obține un piure fin, adăugând puțină apă dacă este necesar pentru o consistență mai fluidă. Sosul rezultat se transferă într-un bol, iar muștarul și maioneza se pregătesc separat pentru servire. O parte din ceapa albă tocată se păstrează crudă pentru topping, iar restul se călește în unt până devine moale și ușor rumenită. Se adaugă fasolea pinto și se continuă călirea pentru a crea baza preparatului.
Ardeii galbeni sunt crestați pe lungime, curățați de semințe și umpluți cu mozzarella. Fiecare ardei este apoi învelit în bacon, având grijă ca feliile să acopere bine suprafața. Crenvurștii sunt și ei înveliți în bacon, răsucind feliile pe toată lungimea lor până sunt complet acoperiți.
Ardeii și crenvurștii se dau la cuptor la 190°C până când baconul devine bine rumenit și crocant. Între timp, chiflele sunt tăiate pe lungime, fără a fi separate complet, și sunt rumenite în unt până capătă o crustă aurie.
Pentru asamblare, în fiecare chiflă se adaugă amestecul cald de ceapă și fasole, apoi crenvurștiul învelit în bacon. Deasupra se pun ceapă crudă, roșii cubulețe, sos de jalapeño, muștar și maioneză. Preparatul se servește imediat, alături de un ardei umplut și învelit în bacon, preparat pe grătar. Treabă migăloasă, dar gustul merită toți banii și timpul investit.
Înapoi la origini. Savoarea germană într-o chiflă
Nu aveam cum să nu facem o incursiune la originile hot-dog-ului, care sunt cât se poate de nemțești. Lăsând la o parte preparatele mai sofisticate din țara aztecilor și mayașilor, în Germania lucrurile stau cât se poate de simplu și absolut delicios.
Hot-dog-ul original are o vechime de peste șapte secole și se face cu bratwurst și chiflă integrală. Primele dovezi documentate despre existența bratwurstului în Germania datează din anul 1313, în orașul Nuremberg din regiunea Franconia. Orașul este cunoscut și astăzi la nivel internațional pentru tradiția și producția sa de cârnați pentru grătar.
Dar ce este un bratwurst? Ei bine, un soi de „cârnat alb” german. Mai exact, bratwurst este un tip de cârnat german preparat în principal din carne de porc. Denumirea provine din vechea limbă germană, unde „brät” înseamnă carne tocată fin, iar „wurst” înseamnă cârnat.
Hot-dog-ul tradițional german, stră-stră-străbunicul tuturor hot-dogilor, se face simplu, cu acest bratwurst afumat și bine rumenit pe grătar. Să nu îndrăzniți să-l ardeți, fiindcă stricați rețeta și, pe deasupra, este și periculos pentru sănătate.
Bratwurst dog FOTO Incredible Recipes.facebook
Se folosește o chiflă din făină integrală sau albă, cu semințe, după gust. Merge foarte bine și o chiflă lunguiață din cartofi. În orice caz, trebuie să fie o chiflă tip baton, suficient de lungă pentru a încăpea uriașul bratwurst.
Pentru preparare se folosesc între 4 și 6 cârnați bratwurst proaspeți, două cepe mari galbene tăiate subțire, o sticlă sau doză de bere cu aromă intensă de malț, două linguri de unt nesărat, sare și piper. La servire sunt recomandate chiflele menționate mai sus, dar și varza murată.
Totul începe cu pregătirea bratwurstului. Fie îl prăjim bine în unt, într-o tigaie de fontă, fie îl punem pe grătar și îl rumenim. Cert este că, după ce am rumenit bratwurstul, caramelizăm ușor ceapa în unt, într-o tigaie largă de fontă, până devine aurie și capătă o aromă plăcută. Punem apoi cârnații peste ceapă și turnăm berea deasupra. Lăsăm să fiarbă lent, la foc mic, acoperind tigaia cu un capac.
Cârnații se scot și se pun într-o chiflă rumenită. Se acoperă cu o cantitate generoasă de ceapă caramelizată gătită în bere, iar la final se adaugă muștar brun picant.
