Într-adevăr a fost ediția a X-a, jubiliară, pe care fondatoarea dr.
Luminița Arvunescu, muzicolog, președintele Uniunii Criticilor, Reedactorilor
și Realizatorilor Muzicali din România, a sărbătorit-o împreună cu melomanii
împătimiți, fanii de operă, aficionados,
loggionisti, „clacherii” sau cum
doriți să-i numiți pe cei care sorb cu nesaț arta lirică și admiră până la
disperare pe marii ei sacerdoți.
Foto: Facebook
Lor le este dedicat ciclul OPERA FANTASTICA, ajuns la un deceniu
de existență, de fiecare dată în alt format, cu altă închinare către zări
diferite, precum acțiuni de caritate, gale dedicate unor importanți cântăreți
români (debutul ciclului a onorat-o în 31 martie 2016 pe Nelly Miricioiu), concerte prezentând tineri aspiranți la gloria lirică
sau noi ansambluri instrumentale („Musica Ricercata” condus de Gabriel
Bebeșelea), lansări de carte, ediții online de convorbiri video cu artiști
conaționali rezidenți în străinătate etc. Locațiile au diferit, de la simboluri
precum Ateneul Român și Auditorium Maximum al Universității Babeș Bolyai din
Cluj-Napoca la Sala George Enescu a Universității Naționale de Muzică din
Capitală sau muzee bucureștene.
Foto: Facebook
Tot în această ultimă
categorie aș încadra saloanele, galeriile Casei de licitații Artmark din
Palatul Cesianu-Racoviță. Printre tablouri de maeștri, sculpturi de aceeași inspirație,
piese elegante de mobilier, alte obiecte istorice de artă, totul înconjurat de
o arhitectură somptuoasă cu detalii de clădire-monument, de palazzo, Luminița Arvunescu a reluat în
acest septembrie o veche temă a ciclului său, lansarea unei apariții editoriale,
nu a oricui, ci a unei renumite mezzosoprane, Ruxandra Donose. Este volumul de
debut literar, se numește „Pe:trecere”, observați ortografierea inedită,
special aleasă spre a atrage. A apărut în 2026 la Editura Cărțile Tango
(coordonatoare, Alice Năstase Buciuta), are 135 de pagini și este abstract
ilustrat de reputatul balerin Gigi Căciuleanu. Pentru mine, o surpriză și o
premieră. Desigur, foarte plăcută. Versiunea engleză în traducerea lui Matthew
McMillan fusese lansată la ICR Londra tot în acest an.
Ruxandra Donose, Luminița Arvunescu, Sergiu Tuhuțiu Foto: Foto Mihaela Petre
Nu se putea ca Ruxandra
Donose să nu aștearrnă slove pe hârtie. O așteptam, întrucât o recomanda firea
ei cultivată, decelabilă prin cânt, rostire și dialog. O carte sinceră, proză
scurtă de eseuri – nu cred că există
vreunul care să depășească 11-12 rânduri cu titluri provocatoare – izvorâtă din
suflet și gând, din simțire și inimă, cu metafora și epitetul la locurile lor, îmbogățind,
conexând crâmpeie de viață, de reflexii, observații, sentimente și surprinzătoare
asocieri. O ideatică asupra căreia se reflectează prelung și adânc. Ruxandra
Donose trebuie citită în tipar, așa cum îi citim expresiile sonore, auzind-o
tălmăcind portativele. De altfel afirmă cu tărie în ultima propoziție a cărții
„Muzica este luxul fără de care nimeni nu poate trăi”. Există unele eseuri care
caută insistent rime în frazele complex dezvoltate. Oare pentru Ruxandra Donose
va urma un volum de versuri?
Seara de vineri 18
septembrie din Palatul Cesianu-Racoviță, strălucitor animată de profesionista moderatoare
care este Luminița Arvunescu a prilejuit o conversație cu Ruxandra Donose,
intervenții verbale și acompaniament pianistic ale lui Sergiu Tuhuțiu, impresii
ale scriitoarei Alice Năstase Buciuta într-o atmosferă destinsă, apropiată de
public, totul intersectat de cântul mezzosopranei. S-au citit de către autoare
și moderatoare câteva pagini de carte.
Ruxandra Donose, Sergiu Tuhuțiu Foto: Mihaela Petre
Cu carieră importantă de 36 de ani, Ruxandra Donose
remarca ușurința câștigării concursurilor, fiecare competitor posedând daruri
native, dar esențial este ce urmează după aceea, pregătirea continuă,
acumularea experienței de repertoriu. Minusurile profesiei în canto erau
depărtarea de casă, dorul de casă. „Nu m-am pierdut niciodată, nu am făcut
compromisuri, nu știu cum se face carieră decât cântând cu devoțiune”, spunea
artista și își exprima principiul legic „să mă pot privi în lumina din oglindă,
a doua zi, fără ezitare”. Ruxandra Donose, o artistă lirică ce nu a abzis
niciodată niciun spectacol, niciun concert, niciun recital. Tehnica vocală
suverană a ajutat-o pe deplin.
La întrebarea Luminiței Arvunescu despre mentorii
parteneri, Ruxandra Donose l-a numit pe Sergiu Celibidache, sub bagheta căruia
a cântat în „Misa în si minor” de Bach la München, i-a aspirat în timpul
repetițiilor sfaturile, filosofia, a primit aripi din îndemnul maestrului „Sper
să mai cântăm împreună”, chiar dacă
drumurile lor artistice nu s-au mai incrucișat.
Un alt important subiect de discuție a fost trecerea de
la statutul de membru în ansamblul unui teatru în care a acumulat experiență de
repertoriu, Opera de Stat din Viena, la cel de free lancer internațional sub prestigioasa siglă impresarială
Columbia Artists. „Un act de curaj pe care trebuie să-l faci”, consideră
Ruxandra Donose, „chiar dacă ajungi să cânți 11 roluri noi în trei ani în 11
teatre diferite”. Efort imens, muncă tenace, care au dus-o pe înaltele culmi
artistice ale scenelor celebre.
Urmărind de multă vreme cariera
Ruxandrei Donose, am remarcat întotdeauna versatilitatea de abordare a
rolurilor într-o logică absolută de construire, de la baroc și clasicismul mozartian
la belcanto-ul rossinian și romantism, ajungând chiar la drama lirică wagneriană
sau muzică de secol XX. Liedul și literatura vocal-simfonică îi sunt prieteni
neprețuiți.
Luminița Arvunescu, Ruxandra Donose, Sergiu Tuhuțiu Foto: Mihaela Petre
Câteva mostre de artă ne-au
fost oferite la Palatul Cesianu-Racoviță. Mai întâi „An den Mond”, lied de
Schubert (învelită în velurul timbralității, rostirea cuvintelor a creionat
atmosfera poetică), apoi două cântece românești de Tiberiu Brediceanu („Bagă,
Doamne, luna-n nor”) și Gheorghe Dima („A venit un lup din crâng” pe versuri de
Coșbuc), încărcate de spiritualitate neaoșă, magie, respectiv tente de umor.
Aria Isabellei „Cruda sorte! Amor tiranno!” din „Italianca în Alger” de Rossini
a confirmat fluiditatea liniei vocale încărcată de culori, cărora le-a adăugat
agilitățile specifice, în timp ce Habanera eroinei titulare din „Carmen” de
Bizet s-a remarcat prin insinuări, subtilități incitante și minuțiozitatea
încărcării cu sens a fiecărei măsuri. Dulceață în frazare, dăruire și pasiune
au fost atributele cu care a tălmăcit înaripat valsul lent „Tendrement” de
Satie. Două piese de simpatică atmosferă au încheiat suculent și șarmant recitalul,
aria Péricholei „La griserie – Ah,
quel dîner” din opereta omonimă de Offenbach și aria Prințesei Stellina „Art is
calling for me (I want to be a primadonna)” din opereta „Vrăjitoarea” de Victor
Herbert. Acompaniamentul lui Sergiu Tuhuțiu a susținut adecvat discursul
melodic al mezzosopranei.
Alice Năstase Buciuta Foto: Mihaela Petre
În final, vorbind despre
descoperirea pe Internet a textelor Ruxandrei Donose și luând decizia
publicării lor într-un volum, Alice Năstase Buciuta a încheiat numind-o pe artistă
„stâlp de lumină și frumusețe”.
Onorată de Ruxandra Donose
cu prezența ei fascinantă, cântul fermecător, spontaneitatea verbului, seara a
smuls celor 80 de spectatori aplauze îndelungi, ovații și flori, artista
demonstrând că răspunderea unei prestații profesioniste rămâne aceeași ca la un
spectacol într-o sală mare de operă sau concert. Același buchet de elogii au
revenit și inspiratoarei evenimentului, Luminițșa Arvunescu și pianistului
Sergiu Tuhuțiu. Ruxandra Donose nu a prididit dând autografe pe volumul
„Pe:trecere” celor prezenți, veniți nu numai din București, dar și din
Constanța, Brașov, Feldioara, Iași, Viena, Londra…
Flori. Mihai Stan, Luminița Arvunescu, Sergiu Tuhuțiu, Ruxandra Donose. Foto: Mihaela Petre
Serata aniversară a ciclului
OPERA FANTASTICA a fost organizată de Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură
(fondator Mihai Stan), sub patronajul Comisiei Naționale a României pentru
UNESCO, a Rețelei Naționale a Muzeelor din România, promovat de Harta Muzeelor,
WEEK END SESSIONS, STB, susținut de Kaufland România sub egida Artmark și
Hilton Garden Inn, Bucharest Old Town și integrat în programul „Muzica la Muzeu”
– o incursiune în lumea artelor, director artistic Clara Cernat. Un efort
deosebit care a avut nevoie de 14 parteneri instituționali, 11 parteneri și 48
de parteneri media.
După succesul serii. nu rămâne decât ca
pasionații de operă să aștepte următoarea ediție. Anul 2027 este aproape.
