Ancheta
Recorder a scos în evidență câteva adevăruri dureroase, căci sunt nerezolvate,
nici până acum, cu privire la Revoluție. Voi spune câteva cuvinte despre cazul
Pahonțu.
Lucian Pahontu, seful SPP Foto: Inquam
Ce sare în
ochi, la prima lectură a declarațiilor olografe ale fostului locotenent
Pahonțu, în prezent general (cu patru stele) în rezervă, este lipsa de
corectitudine. Deși recunoaște că a fost și la Casa Scânteii, și la Cina, și pe
Bd Bălcescu etc, este ca și cum ar fi fost la o simplă plimbare. Nu se spune un
cuvințel despre zecile de persoane ucise prin împușcare, despre sutele de răniți
și, probabil, miile de arestați.
A doua
impresie, odată ajunși cu lectura la final este că avem o uriașă problemă logică:
el declară că nu a avut muniție, nici militarii din subordinea lui, și că deci
nu avea cum să facă uz de armă.
Ca să vedem
minciuna, să spunem clar un lucru: pe data de 17 decembrie, duminică după-amiza,
s-a declarat alarmă de luptă parțială, adică indicativul Radu cel Frumos, prin
care toate cadrele militare au fost chemate în unități, s-a distribuit muniție
de război (patru încărcătoare de pistol mitralieră și un încărcător de pistol
Carpați, 7,65 mm, aflat în dotarea cadrelor). Armamentul și muniția au fost
ținute și mânuite conform legilor și regulamentelor, se depuneau în rastel pe
semnătură, se luau din rastel pe semnătură atunci când se pleca în misiune etc.
Această situație
a durat până la căderea comunismului, adică pe data de 22 decembrie, la prânz;
dar chiar și atunci armamentul a avut exact aceleași mijloace de a fi folosite.
Singura excepție a fost că începând cu 22 decembrie după-amiaza, trupele Ministerului
de interne au fost reintroduse în cazarmă, iar militarii din MAN au preluat un
fel de control al acestora.
Ce vreau să
spun este că în noaptea de 21/22 decembrie, lt. Pahonțu nu avea cum să fie în
misiune cu plutonul lui de securiști fără armanent și muniție. Abia după
căderea lui Ceaușescu trupele de securitate au fost obligate să depună armele
și muniția.
Semnul clar că
Pahonțu se contrazice conștient (deci nu e vorba despre vreun lapsus, uitare
sau altceva) este că el scrie în finalul declarației: ,,Nici noi cadrele și
nici militarii nu am avut muniție la el (sic!), muniția se afla în lăzi
sigilate. La întoarcerea în unitate muniția a fost verificată și predată.
Menționez că nu a fost lipsă nici un cartuș.”
Pe de o parte,
se spune că nici cadrele, nici trupa nu au avut muniție și, simultan, se spune
că la întoarcerea în cazarmă muniția a fost ,,verificată și predată”. Dacă nu
aveau muniție, cum au predat-o? Dacă s-a predat muniția, cum de se spune că nu
au avut muniție?
A treia idee
pe care vreau să o subliniez este că la numirea în funcția de șef al SPP, în
2005, Pahonțu ar fi trebuit să depună o declarație pe propria răspundere că nu
a activat în poliția politică și nu a fost colaborator al Securității (oricât
de ciudat ar suna asta pentru un ofițer de securitate!). Înclin să cred că acea
declarație nu s-a dat niciodată, cel puțin oficial. E posibil să o fi scris de mână,
să o fi arătat-o lui Băsescu și, gata, s-a reglat. E posibil, pe de altă parte,
ca declarația să fi ajuns la altcineva (care putea, ulterior, să îl șantajeze
cu ea).
Dar nu doar
președintele Băsescu a fost complice la minciuna lui Pahonțu, ci și
președintele care a urmat, Klaus Johannis și încă un președinte, Nicușor Dan,
începând cu 2024. Cu alte cuvinte, de 21 de ani minciuna de stat s-a perpetuat.
Cum nu există
legea lustrației, nu există urmări penale cu privire la Pahonțu. Deci, nici
măcar acum, în caz că CNSAS se va autosesiza și va face o anchetă, chiar dacă o
instanță judecătorească se va pronunța și va constata că funcția de șef al SPP
încalcă regula necolaborării cu poliția politică, generalul Pahonțu nu va primi
nicio sancțiune, nici măcar obligația de a demisiona (nu ai cum să nu te
gândești la uluitorul caz de incompatibilitate din cazul Fritz – o faptă care
nu există a fost sancționată de trei ori (subliniez: de trei ori) ultima în
sens retroactiv ca să piardă mandatul de primar).
Ar
mai fi multe de spus în contextul declarației date de Pahonțu cu ceea ce a
urmat din partea președintelui Nicușor Dan – cum este mult mai mult de scris,
las pe episodul următor, căci aici lucrurile sunt nu doar complicate, ci și
foarte grave.
