Data de 17 august este legată de momente importante din istoria aviației și culturii. În această zi s-a născut Traian Vuia, unul dintre pionierii aviației mondiale, iar Hans Grade a realizat primul zbor cu monoplanul său. În aceeași zi, dar în 1925, a murit scriitorul Ioan Slavici, ale cărui convingeri l-au transformat într-una dintre cele mai controversate personalități ale României de la începutul secolului XX.
Ioan Slavici și familia. FOTO Freiwadau / Complexul Muzeal Arad
1629: S-a născut Ioan al III-lea Sobieski, regele polonez care a salvat Viena de asediul otoman
Ioan al III-lea Sobieski, una dintre cele mai importante figuri militare ale Europei secolului al XVII-lea, s-a născut la 17 august 1629. Rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei între 1674 și 1696, Sobieski a rămas în istorie mai ales pentru victoria decisivă împotriva Imperiului Otoman în timpul asediului Vienei, potrivit Wikipedia.
Ioan al III-lea Sobieski. FOTO Wikipedia Marcello Bacciarelli – www.zamek-krolewski.pl
Format ca militar și diplomat, Sobieski s-a remarcat încă din tinerețe în războaiele purtate de Polonia împotriva cazacilor, tătarilor și otomanilor. Succesele de pe câmpul de luptă l-au propulsat în funcția de comandant suprem al armatei poloneze, iar după victoria de la Hotin, din 1673, a fost ales rege al Poloniei.
Apogeul carierei sale a venit în 1683, când a condus armata creștină care a eliberat Viena asediată de otomani. În fruntea a aproximativ 27.000 de cavaleri polonezi și a unei coaliții europene, Sobieski a obținut o victorie considerată decisivă pentru oprirea expansiunii otomane în Europa Centrală.
În timpul domniei sale, a reorganizat armata poloneză, a consolidat apărarea granițelor și a încercat să stabilizeze un stat slăbit de decenii de războaie.
Ioan al III-lea Sobieski a murit la 17 iunie 1696, la Palatul Wilanów. Este considerat unul dintre cei mai importanți monarhi ai Poloniei și unul dintre marii comandanți militari ai Europei.
1872: S-a născut pionierul aviației românești Traian Vuia
Traian Vuia s-a născut la 17 august 1872, în localitatea Surducu Mic, din actualul județ Timiș. Deși a urmat studii juridice și și-a obținut doctoratul în Științe Juridice la Budapesta, pasiunea sa pentru zbor avea să-i definească destinul.
În 1902, Vuia s-a stabilit la Paris, unde a început să promoveze proiectul unui „aeroplan-automobil”, conceput încă din perioada studenției. Ideea sa a întâmpinat numeroase obstacole, inclusiv scepticismul comunității științifice. Academia de Științe din Paris i-a respins proiectul, considerând imposibil zborul unui aparat mai greu decât aerul.
Inventatorul român nu a renunțat însă la cercetări. În 1903 a obținut brevetul pentru aparatul său de zbor, iar în anii următori a lucrat la dezvoltarea unui sistem de propulsie și la construcția prototipului.
Momentul care l-a consacrat a avut loc la 18 martie 1906, la Montesson, lângă Paris, când aparatul „Vuia I”, supranumit și „Liliacul”, a reușit să se desprindă de la sol prin mijloace proprii.
După o rulare de aproximativ 50 de metri, aparatul s-a ridicat la circa un metru înălțime și a parcurs aproximativ 12 metri înainte de a ateriza. Deși zborul a fost scurt, experimentul a demonstrat posibilitatea decolării autonome a unui aparat mai greu decât aerul.
Performanța a atras atenția presei internaționale, care l-a prezentat pe Vuia drept unul dintre pionierii aviației moderne. Ulterior, inventatorul a continuat să îmbunătățească aparatul și a mai realizat alte zboruri experimentale în același an.
Pentru contribuția sa la dezvoltarea aviației, Traian Vuia a fost ales membru de onoare al Academiei Române în 1946. A murit la București, la 3 septembrie 1950, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu.
1909: Hans Grade efectuează primul zbor cu Libelle, un avion cu un singur loc
Pionierul german Hans Grade, născut în 1879 în regiunea Pomerania, este considerat una dintre figurile importante ale începuturilor aviației din Germania.
După ce în 1908 reușise un zbor cu un avion motorizat construit de el, Grade a prezentat în 1909 monoplanul „Libelle”, o aeronavă cu un singur loc. Pe 17 august 1909, acesta a efectuat primul zbor cu noul aparat.
Hans Grade/FOTO: Wikipedia
Modelul s-a dovedit un succes și a devenit una dintre primele aeronave mai grele decât aerul produse cu succes în Germania. Aproximativ 80 de exemplare au fost construite ulterior.
Tot în 1909, Hans Grade a câștigat prestigiosul premiu „Lanz-Preis der Lüfte”, iar un an mai târziu a fondat prima școală de aviație din Germania. În 1912, un avion construit de el a fost folosit pentru primul transport poștal aerian german.
Hans Grade a murit la 22 octombrie 1946, în localitatea Borkheide.
1925: A murit scriitorul Ioan Slavici
La 17 august 1925 s-a stins din viață Ioan Slavici, una dintre figurile fundamentale ale literaturii române.
Născut în 1848, la Șiria, în județul Arad, Slavici a fost scriitor, jurnalist și pedagog, fiind apropiat de mari personalități precum Mihai Eminescu, Ion Creangă și I.L. Caragiale.
Ioan Slavici FOTO Complexul Muzeal Arad
Încurajat de Eminescu, a debutat în revista „Convorbiri literare”, unde a publicat primele sale creații. Consacrarea a venit odată cu volumul „Novele din popor”, apărut în 1881, care a inclus opere devenite clasice ale literaturii române, precum „Popa Tanda”, „Moara cu noroc”, „Budulea taichii” și „Pădureanca”.
175 de ani de la nașterea lui Ioan Slavici. De ce îşi compunea scriitorul textele cu voce tare
Implicat activ în apărarea drepturilor românilor din Transilvania, Slavici a avut și de suferit din cauza convingerilor sale politice, care l-au transformat într-una dintre cele mai controversate personalități ale României de la începutul secolului XX.
În anii Primului Război Mondial, Slavici a susținut neutralitatea României și s-a opus alianței cu Rusia și statele Antantei, poziție care i-a atras ostilitatea unei părți a opiniei publice și a elitelor politice. După război, opiniile sale i-au adus acuzații de colaborare cu ocupanții germani și de atentat la siguranța statului.
În 1919, la peste 70 de ani, Ioan Slavici a fost trimis în fața Curții Marțiale, fiind judecat alături de mai mulți colaboratori ai publicației Gazeta Bucureștilor, apărută în perioada ocupației germane.
Memoriile sale descriu climatul ostil în care a fost anchetat și judecat. În aceeași perioadă, relațiile sale cu o parte a intelectualității române ajunseseră la un punct critic. Slavici povestea că, în drum spre Curtea Marțială, a fost întâlnit de istoricul Nicolae Iorga, unul dintre cei mai vehemenți critici ai săi.
Procesul a vizat presupuse activități de colaborare cu autoritățile germane și articolele publicate în timpul războiului. Scriitorul a respins acuzațiile și a susținut că opiniile sale au fost motivate de convingeri politice, nu de interese străine.
După arestare, Slavici a fost închis la Văcărești, unde a petrecut luni întregi în condiții pe care le-a descris drept cumplite în volumul memorialistic „Închisorile mele”.
În detenție s-a aflat alături de numeroși ziariști și oameni politici, dar și de figuri care aveau să joace ulterior roluri importante în viața publică a României.
Slavici a încercat să demonstreze că situația sa materială modestă contrazicea acuzațiile potrivit cărora ar fi fost recompensat financiar pentru activitatea desfășurată în timpul ocupației germane.
Unul dintre argumentele invocate de scriitor în apărarea sa a fost intervenția constantă a cenzurii asupra articolelor publicate în presa vremii.
Cea mai gravă acuzație care i-a fost adusă a fost aceea de spionaj în favoarea Germaniei. Ioan Slavici a negat constant aceste acuzații, argumentând că legăturile sale cu lumea germană erau de natură culturală și editorială.
Controversa a continuat însă și după moartea sa. Documente și interpretări istorice apărute ulterior au readus în discuție relațiile sale cu autoritățile germane și activitatea publicistică desfășurată în timpul ocupației.
În decembrie 1919, după aproximativ 11 luni de detenție, scriitorul a fost eliberat. A refuzat să semneze o cerere de grațiere, considerând că acest lucru ar fi însemnat recunoașterea vinovăției.
Ioan Slavici a murit la Panciu, la vârsta de 77 de ani. La funeralii au participat, printre alții, Liviu Rebreanu, Gala Galaction și Mihail Sorbul.
1943: S-a născut actorul american Robert De Niro
Actorul american Robert De Niro, unul dintre cei mai apreciați interpreți ai cinematografiei mondiale, s-a născut la 17 august 1943, în Manhattan, New York.
Cariera sa a cunoscut o ascensiune spectaculoasă în anii ’70, odată cu rolurile din producții precum „Bang the Drum Slowly” și „Mean Streets”, film care a marcat începutul colaborării sale legendare cu regizorul Martin Scorsese.
De Niro a câștigat primul Oscar pentru rolul lui Vito Corleone din „The Godfather Part II” (1974), iar ulterior a obținut al doilea trofeu pentru interpretarea boxerului Jake LaMotta în „Raging Bull” (1980).
De-a lungul carierei, a primit numeroase nominalizări și premii pentru roluri memorabile din filme precum „Taxi Driver”, „The Deer Hunter”, „Cape Fear”, „Midnight Run”, „Analyze This” și „Meet the Parents”.
Considerat una dintre marile legende ale cinematografiei americane, Robert De Niro și-a continuat activitatea artistică și după împlinirea vârstei de 80 de ani, rămânând un nume de referință în industria filmului.
1945: Indonezia și-a proclamat independența
La 17 august 1945, Indonezia și-a declarat independența, profitând de vidul de putere creat după capitularea Japoniei în cel de-Al Doilea Război Mondial.
În timpul conflictului, Japonia ocupase Indiile Olandeze de Est, în martie 1942, după înfrângerea administrației coloniale olandeze. Situația din regiune s-a schimbat radical în vara anului 1945, când Statele Unite au lansat bombele atomice asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki, iar Japonia a anunțat capitularea la 15 august.
La doar două zile după încheierea războiului în Pacific, liderii naționali Sukarno și Mohammad Hatta au proclamat independența Indoneziei în numele poporului indonezian. Actul a marcat începutul procesului de desprindere de dominația colonială și nașterea statului indonezian modern.
Proclamarea independenței a fost urmată de ani de confruntări și negocieri cu Olanda, însă 17 august a rămas ziua națională a Indoneziei și unul dintre cele mai importante momente din istoria țării.
2017: O furgonetă condusă de un cetățean marocan a intrat într-o mulțime de oameni, în Barcelona
La 17 august 2017, Spania a fost zguduită de unul dintre cele mai grave atentate teroriste din ultimii ani. O furgonetă a intrat în mulțimea aflată pe celebra promenadă La Rambla din Barcelona, provocând moartea a numeroase persoane și rănirea altor zeci.
Atacul din capitala Cataloniei a fost urmat, câteva ore mai târziu, de un al doilea incident violent în stațiunea Cambrils. În total, 16 persoane și-au pierdut viața, iar peste 100 au fost rănite.
Printre victime s-au numărat cetățeni din numeroase state, ceea ce a subliniat caracterul internațional al tragediei. Persoane din peste 24 de țări au fost afectate de atacuri, iar printre cei uciși s-au aflat cetățeni spanioli, italieni, portughezi, belgieni, germani, americani și canadieni.
Atentatul de la Barcelona s-a înscris într-o serie de atacuri similare comise în Europa în acea perioadă, în care vehicule au fost folosite pentru a lovi mulțimi aflate în zone turistice și pietonale aglomerate. Evenimentul a declanșat ample măsuri de securitate în Spania și a reaprins dezbaterea europeană privind combaterea terorismului.
