Parcările spitalelor din România, sunt în mare parte un adevărat coșmar pentru cei nevoiți să aducă rude sau prieteni cu mașina, la control sau la consult. În unele cazuri aproape că nu există locuri de parcare, iar în jurul unităților sanitare nu sunt oferite alternative.
Lipsa locurilor de parcare o problemă acută la Spitalul Județean Botoșani FOTO Cosmin Zamfirache
Sistemul sanitar din România are destule sincope, paradoxuri și absurdități. Una dintre acestea este problema locurilor de parcare. Culmea, deși în mare parte spitalele județene sau regionale sunt instituții-mamut, cu peste 1.500 de paturi, cu numeroase secții și specializări și, implicit, cu adresabilitate uriașă, locurile de parcare sunt o problemă uriașă. Sunt foarte puține, infime față de nevoile reale. În acest context, pentru rudele unui pacient cu dizabilitate care trebuie adus de la o distanță apreciabilă, cu autoturismul, la spital, găsirea unui loc de parcare devine misiune imposibilă.
Și asta în condițiile în care aceste spitale sunt situate în zone foarte aglomerate, fără prea multe alternative de a staționa sau parca legal. La unele spitale, locurile de parcare, și așa puține, sunt supra-taxate, ceea ce face o vizită la spital un adevărat coșmar pentru niște oameni și așa îngrijorați sau îndurerați. Sunt puține cazuri în care spitalele au rezolvat situația cu ajutorul unor parcări supraterane, precum cea de la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Oradea.
Spital cu 10.000 de pacienți lunar și locuri de parcare numărate pe degete
Un bun exemplu, în privința haosului și a frustrării create de lipsa locurilor, este Spitalul Județean „Mavromati” din Botoșani, una dintre cele mai mari unități sanitare cu paturi din Moldova. Pe scurt, are în jur de 1.500 de paturi, pe diferite secții și specializări. Deși în ultimul deceniu spitalul din Botoșani s-a modernizat considerabil, cu o îmbunătățire vizibilă a actului medical, problema locurilor de parcare rămâne un punct nevralgic, care se acutizează de la un an la altul. Spitalul „Mavromati” avea dintotdeauna puține locuri de parcare, câteva zeci. Dintre acestea, o parte erau destinate personalului.
Ei bine, odată cu lucrările la noul Ambulatoriu de Specialitate, numărul acestora s-a redus considerabil. Aproape că nu ai unde să parchezi mașina la Spitalul Județean „Mavromati”. Și asta în condițiile în care, lunar, sunt și câte 10.000 de pacienți atât la Urgențe, în Ambulatoriu, cât și pe secțiile spitalului, cu diferite forme de prezentare și internare. Uneori, în medie, sunt 300-400 de pacienți pe zi, în funcție și de perioadă sau context epidemiologic. Oricine își poate da seama de faptul că efectiv oamenii nu au cum să vină cu mașina la spital. Dacă au noroc, reușesc să parcheze pe cele 15-20 de locuri de parcare libere. Conducerea spitalului recunoaște că problema este nevralgică și așteaptă soluții de la Consiliul Județean, cel în subordinea căruia se află unitatea sanitară.
Lucrările la ambulatoriu au redus și capacitatea locurilor de parcare FOTO Cosmin Zamfirache
„Spațiul limitat din fața Spitalului Județean, de pe strada Marchian, numărul 11, nu poate satisface necesarul de locuri de parcare. Situația din spatele Spitalului Județean «Mavromati» este similară. Și această parcare este destul de mică și nu poate asigura decât un număr foarte redus de locuri de parcare. Astfel încât, în acest moment, orice soluție din partea Consiliului Județean este binevenită în rezolvarea acestei probleme”, precizează Corneliu Prepeliță, directorul Spitalului Județean „Mavromati”.
Îngrijorare, disperare și oameni amărâți
Spitalul din Botoșani este una dintre acele unități sanitare-mamut care deservește o populație numeroasă, dar cu un specific aparte. Adică, în mare parte, o populație îmbătrânită, cu afecțiuni cronice și preponderent rurală. Din această cauză, cele mai solicitate zone ale spitalului sunt Urgențele și Ambulatoriul. Dacă la Urgențe majoritatea covârșitoare a pacienților ajung cu ambulanța și nu este nevoie de autoturism personal sau alt mijloc de transport, în cazul Ambulatoriului de Specialitate, mare parte a pacienților sunt nevoiți să vină cu mijloacele de transport accesibile.
Cei mai mulți sunt oameni în vârstă de la țară, care vin cu boli cronice din zona cardiovasculară, digestivă, neurologică sau ortopedică. Mai sunt și cei de la chirurgie, pentru schimbat bandaje sau efectiv pentru consultații. Acești oameni ajung la Ambulatoriu, de obicei, cu autoturisme. Fie ale familiei, fie ale vecinilor din sat, care, din compasiune sau în schimbul unui ciubuc, o fac pe cărăușii. Motivele deplasării cu autoturismul sunt simple. Un bătrân bolnav, o persoană cu dizabilități sau efectiv cu diferite probleme de sănătate care îl incapacitează parțial (fracturi, operații) nu poate veni de la țară cu un mijloc de transport în comun. În primul rând, unii vin și de la 70 de kilometri depărtare, iar programul autobuzelor nu coincide cu cel al medicilor și mai ales al programărilor.
Mulți oameni veniți de la țară intră doar pentru ieși, cu multe manevre FOTO Cosmin Zamfirache
„Eu vin cu mamaia de la Coțușca. Mergem pentru diabet și pentru rinichi, la rețete, consult. La Ambulatoriu, la spital. Cum să vină mamaia cu rata (n.r. autobuzul), că nu ajunge la programare? Și merge și greu. Musai cu mașina. Mă învoiesc de la muncă să o duc”, spune un botoșănean care își aduce cel puțin o dată la trei luni bunica la spital.
„Cetățeanul ăsta de la mine din sat s-a operat la picior. Mergem la pansat. N-are cine-l ajuta. Femeia este la serviciu. Așa că îl duc eu. Suntem vecini de 20 de ani. Fără mașină n-ai cum. Se târăște până la spital?”, spune un botoșănean.
Când ajung toți acești vecini, fii, nepoți sau pur și simplu săteni să ducă pacienții la „Mavromati”, începe coșmarul. În primul rând, după un drum de o oră, pe căldură, sunt izbiți de imaginea unui loc extrem de aglomerat, plin cu mașini parcate la trotuar. Nu ai loc nici să arunci un ac. Apoi ajung la poarta spitalului. Acolo dau de un șantier și de o intrare păzită de un angajat al unei firme de pază antamate de spital. Acesta îi oprește și le comunică sec că trebuie să se întoarcă: nu sunt locuri de parcare. Mulți oameni de la țară, derutați, după câteva insistențe, încep să bântuie fără țintă, căutând unde să își lase mașina. Văd cu disperare că se îndepărtează tot mai tare de spital și că pacientul de la Rădăuți-Prut, Coțușca, Săveni sau de cine mai știe de unde trebuie cărat pe brațe până la intrarea în spital.
Cei mai norocoși ajung să intre în curtea spitalului cu tot cu mașină. Acolo, haos. Unii dau cu spatele, alții cu fața, claxoane, blocaje, ambuteiaje. Colac peste pupăză, o ambulanță cu sirene care se chinuie să intre. O altă ambulanță vrea să iasă. Angajatul de la firma de pază fuge disperat și mai dirijează pe un șofer sau altul, să nu facă pagube și să iasă odată de acolo. Cei care promit solemn că numai lasă pacientul la scară și ies sunt de obicei lăsați să intre prin labirintul de mașini. Până să coboare din mașină, unui pacient i se face rău.
„De la căldură, dom’ne, i-am dat cu un pic de apă pe față. Îi bine. Trag oleacă și ies. Ferească Dumnezeu”, spune un șofer venit de prin județ cu un pacient.
„Mă pierd odată cu firea și o lasă în mijlocul străzii, pe cuvânt!”
În scurt timp apar nervii. Cei mai revoltați sunt orășenii. Ei își pierd cu firea cel mai repede. Cei de la țară sunt mai liniștiți. În primul rând fiindcă nu cunosc împrejurimile și vor să scape repede. Dar atunci când efectiv realizează că nu au cum să parcheze, răbufnesc și unii, și alții. Cel mai greu este pentru aparținătorii pacienților din mediul rural. Ei nu pot lăsa omul la scară și să plece. Trebuie să stea și câte două-trei ore pentru a-l lua înapoi acasă. Și aici lucrurile se complică fenomenal. Pe o rază de 100-200 de metri sunt locuri de parcare cu plată. Dar și acestea sunt puține și deservesc o zonă largă de activități, nu doar pe cei care au nevoie de spital. Așa că inclusiv un loc cu plată la 50-100 de metri de spital se poate dovedi misiune imposibilă în perioadele de vârf, adică între 9.00 și 16.00.
„Mă pierd odată cu firea și o las în mijlocul străzii, pe cuvânt! Nu mai pot. Vin de la 30 de kilometri depărtare, dom’ne”, mărturisește un sătean venit cu tatăl la neurologie.
„Este efectiv bătaie de joc. Atâția oameni vin și aduc bolnavi. Nu ai unde lăsa mașina. Peste tot este ba parcare interzisă, ba plin de mașini”, precizează un alt botoșănean venit la spital din mediul rural.
România și lupta contra AVC-ului: de la 14 spitale la o rețea națională de tratament rapid
Mulți aleg să parcheze la marginea trotuarului, dar este interzis. Cel puțin asta arată semnele și riscă amenzi de la Poliția Locală.
„Stăm la pândă! Când vedem mașina de la Poliția Locală că apare, repede la mutat mașina. Ne ducem unde apucăm… ca bezmeticii”, mărturisește o femeie venită la spital cu mama.
„Nu se poate intra”
Situația este deosebit de grea și pentru ambulanțe. Din cauza aglomerației, a manevrelor continue, a mașinilor care se strecoară, intră, ies, încearcă să pătrundă în tot felul de colțuri, angajații de pe ambulanță spun că efectiv rămân blocați. De la intrarea în curtea spitalului și până la Unitatea de Primire a Urgențelor, adică aproximativ 50 de metri, îi parcurg cu ambulanța în tot atât timp cât le ia să ajungă în celălalt capăt al orașului.
„Problema este gravă chiar. Nu se poate intra. Ai un pacient grav și trebuie să aștepți să se facă manevre, să se elibereze, mai ales că noile mașini, care recunosc tot felul de semne, se opresc în loc, nu-ți mai dau voie. Trebuie reluat cursul. Ca să ajungi până în Urgență îți ia cel puțin trei minute de la intrare până la Urgențe. Noi, care în trei minute ajungem undeva în capătul orașului cu ambulanța”, precizează Tiberiu Roman, asistent medical principal la Serviciul Județean de Ambulanță Botoșani.
„Ne-am gândit la o soluție”
Reprezentanții Consiliului Județean Botoșani, instituție în subordinea căreia se află spitalul, spun că s-au gândit deja la niște soluții, numai că nu este sigur și cam durează. Adică vor să mute Stația Județeană de Ambulanță, situată lângă spital, pentru a face locuri de parcare.
„Ne-am gândit la o soluție în care să solicităm Ministerului Sănătății spațiul de la Salvare. Să găsim o soluție pentru a muta Ambulanța într-o zonă exterioară, apropiată. Să identificăm o zonă. Și în acel spațiu să putem asigura accesibilitatea la spital”, spune Constantin Bursuc, vicepreședinte al Consiliului Județean Botoșani.
