Președintele Donald Trump a prelungit o încetare a focului pentru a-i oferi Iranului timp să vină cu o propunere „unificată”, descriind guvernul de la Teheran drept „serios fracturat”. Casa Albă susține că absența Iranului la o a doua rundă de negocieri cu vicepreședintele JD Vance, care urma să aibă loc în Pakistan, demonstrează cât de dezbinată a devenit conducerea iraniană.
Absența din spațiul public al noului lider suprem interpretată diferit de analiști/FOTO:Profimedia
Dar observatorii Iranului văd lucrurile altfel. Teheranul insistă că Statele Unite trebuie să ridice blocada porturilor iraniene înainte ca discuțiile să poată reîncepe. Iar numeroși analiști consideră că liderii de la Teheran sunt mai uniți decât se sugerează, relatează CNN.
„Cred că este o gravă interpretare greșită a conducerii iraniene”, spune pentru CNN profesoara Mehrat Kamrava de la Universitatea Georgetown din Qatar. „Conducerea a fost destul de coezivă, iar acest lucru s-a văzut atât în desfășurarea războiului, cât și în negocieri.”
De la eliminarea de către Statele Unite și Israel a celor mai înalți lideri militari și politici ai regimului, inclusiv a ayatollahului Ali Khamenei, guvernarea în Iran a devenit mult mai complicată. Un grup de oficiali cândva rivali, proveniți din întreg spectrul politic al Republicii Islamice, decid acum viitorul țării sub amenințarea unui război existențial – și în lipsa vizibilă a decidentului suprem, Mojtaba Khamenei, care i-a succedat tatălui său ca nou lider suprem.
Acești oficiali trebuie să echilibreze viziunea lor despre viitorul Iranului cu presiunile interne venite din partea grupurilor radicale care refuză să accepte înfrângerea, dar și cu presiunile externe ale lui Trump, dornic să-și declare victoria.
Și totuși, în pofida dezacordurilor politice, acest grup pare hotărât să proiecteze public o imagine de unitate – chiar dacă opiniile lor diferă în privința modului de a gestiona războiul și diplomația cu SUA, potrivit experților.
„Diferitele facțiuni ale conducerii iraniene sunt acum mai aliniate decât înainte de război”, explică Trita Parsi, de la Quincy Institute. „Pentru că este un cerc mult mai restrâns – iar acest cerc este mai unit în ceea ce privește strategia de război.”
Demonstrații de unitate
În mijlocul speculațiilor privind participarea Iranului la negocierile din această săptămână, Teheranul a menținut o poziție publică constantă: nu va participa. Acuză Washingtonul că a încălcat încetarea focului și că nu dă dovadă de „seriozitate în găsirea unei soluții diplomatice”.
Conducerea politică a Iranului s-a străduit să infirme zvonurile despre lupte interne și să proiecteze o abordare unitară atât a obiectivelor militare, cât și a strategiei de negociere.
„Discuțiile despre diviziuni în rândul înalților oficiali sunt o veche tactică politică și de propagandă a adversarilor Iranului”, a scris miercuri pe X Mehdi Tabatabai, purtătorul de cuvânt adjunct al președintelui iranian. „Unitățile și consensul dintre câmpul de luptă, public și diplomați sunt în acest moment excepționale și demne de remarcat.”
Regimul a promovat un oficial care să întruchipeze această unitate: Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele parlamentului de lungă durată și fost comandant al Gărzilor Revoluționare. El a condus prima rundă de negocieri cu SUA la Islamabad și este văzut acum ca una dintre principalele figuri care reprezintă Republica Islamică.
„Există diferențe? Bineînțeles că există”, spune Parsi. Dar a atribui eșecul negocierilor nu mesajelor contradictorii ale lui Trump, ci mai degrabă unei conduceri iraniene fracturate este, în opinia sa, „deconectat de realitate”.
Structuri de război
Amenințată cu anihilarea, conducerea Iranului a desființat sistemul tradițional de centre de putere rivale care au concurat aproape cinci decenii. O nouă structură de război i-a reunit acum pe negociatori și pe actorii politici sub o singură umbrelă militară, menită să scoată Republica Islamică din criză fără a recunoaște înfrângerea.
Această structură de război este radical diferită de modul în care Republica Islamică a fost guvernată timp de 37 de ani sub ayatollahul Ali Khamenei.
Fiul acestuia, Mojtaba, numit să conducă țara, rămâne ascuns. Există relatări potrivit cărora ar fi fost rănit sau grav incapacitat, ceea ce adaugă incertitudine: dă oare subordonaților instrucțiuni clare sau aceștia sunt nevoiți să ghicească ce își dorește el, fără îndrumări precise?
„Sistemul funcționează acum într-un mod diferit. În trecut, existau instituții menite să dezbată probleme strategice și să prezinte liderului suprem note consultative pentru ca el să ia decizia finală”, spune Hamidreza Azizi, cercetător la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate.
„Accesul la liderul suprem nu mai poate fi la fel de regulat pe cât ar trebui”, adaugă el. „Ceea ce înseamnă automat că alți oficiali au mai multă libertate de manevră în a decide pașii care trebuie făcuți pe tema războiului și păcii.”
