Războiul dintre SUA și Iran amenință să blocheze strâmtoarea Ormuz, prin care trec peste 20% din gazele lichefiate destinate Europei. Efectele acestei situații sunt analizate de experții consultați de „Adevărul”, iar opiniile lor diferă.
Războiul din Iran provoacă explozia prețurilor la gaze și petrol.FOTO. Shutterstock
Statele
Unite ale Americii și Iranul se războiesc, iar conflictul din
Orientul Mijlociu afectează major întreaga lume. Uniunea Europeană,
care oricum nu dispune de propriile resurse de gaze și petrol, se
vede în fața unei provocări uriașe: strâmtoarea Ormuz este
parțial blocată, deci gazele lichefiate care provin de la țările
arabe vor ajunge mult mai greu în Europa.
După
începerea conflictului militar din Iran piața gazelor a reacționat. Instantaneu, preţurile de referinţă pentru gaze naturale în
Europa au înregistrat o explozie. Pe fondul îngrijorărilor
provocate de război, există și percepția unei posibile perturbări
majore a livrărilor mondiale.
Prețurile au explodat
Luni,
2 martie, cotaţiile futures de referinţă pentru gazele naturale au
crescut cu până la 25%. Este evident cea mai mare creştere
înregistrată din 2023 și până azi. Ținând cont că prin
strâmtoarea Ormuz trec între 20 și 30% din exporturile mondiale de
gaze naturale lichefiate, temerile sunt justificate, iar creșterea
prețurilor le reflectă exact.
De
asemenea, cotaţia ţiţeiului Brent cu livrare în luna aprilie a
crescut cu 14% la deschiderea burselor asiatice, ajungând la 82,37
dolari pe baril, cel mai ridicat nivel începând din ianuarie 2025,
iar ţiţeiul american West Texas Intermediate (WTI) a înregistrat
şi el o creştere de două cifre. Apoi scumpirile s-au mai temperat,
media creșterii echilibrându-se deocamdată la 6%.
Problema
pentru UE este că după diminuarea importurilor de gaze și petrol din
Rusia, resursele din Qatar, Kuveit, Arabia Saudită și Emiratele
Arabe Unite au devenit o alternativă crucială, alături de gazele
americane și de cele care provin din nordul Africii.
Panica
s-a răspândit inclusiv pe rețelele sociale, iar teama unei noi
explozii a prețurilor la gaze și la carburanți este prezentă în
special în țările europene.
Statele Unite ale Americii, în schimb, nu sunt deloc afectate de această problemă. Zăcămintele uriașe de gaze naturale și de petrol din Statele Unite fac ca Washingtonul să se situeze pe o cu totul altă poziție. În schimb, în cazul Europei, încă o dată energia regenerabilă nu poate salva și nici măcar să amelioreze situația.
Rusia poate profita de pe urma prețurilor mari la gaze
Analistul
politic internațional Ștefan Popescu consideră că momentul
avantajează într-un fel Federația Rusă, care poate profita din
plin de creșterea prețurilor gazelor și a petrolului. Kremlinul,
se știe, își finanțează uriașul aparat de război din resursele
sale naturale, cu precădere din gaze și petrol.
„În
geopolitică fiecare focar nou de instabilitate redistribuie
avantaje. Iar un beneficiar colateral este Rusia. Importanța sa pe
piața mondială a hidrocarburilor iese consolidată. Cu cât barilul
urcă şi cu cât aprovizionarea din Orientul Mijlociu este mai
perturbată, cu atât spațiul de manevră al Kremlinului se
lărgește”, a avertizat Popescu.
Tabloul
este întregit de ceea ce se întâmplă deja în Europa. Cum state
ca Germania și Franța, motoarele UE, traversau oricum o perioadă
complicată economică (prima se află într-o recesiune prelungită),
explozia prețurilor nu anunță nimic bun.
O
veste proastă este și că stocurile de gaze ale țărilor din UE
sunt acum la circa o treime din capacitatea lor (34%), după o iarnă
mai grea decât cele anterioare. În acest context, orice posibilă
întrerupere a fluxurilor de gaze din Orientul Mijlociu poate genera
o undă de șoc ce ar duce prețurile sus și ar aduce creșteri de
până la 50%.
Competitivitatea firmelor europene, afectată grav
„Pentru
Europa, tabloul este și mai nefericit. Creșterea prețului
petrolului lovește direct în competitivitatea economică a
continentului, deja fragilizată structural. În paralel, deturnarea
fluxurilor maritime pe ruta Capului Bunei Speranțe și majorarea
primelor de asigurare maritimă adaugă costuri suplimentare unei
economii europene care cu greu îşi permite luxul scumpirilor
strategice”, a mai afirmat Ștefan Popescu.
România
este la rândul ei afectată, mai ales că depinde în mare măsură
de cele două mari economii europene: Germania și Franța. În
condițiile în care prețurile gazelor au crescut deja, industria
germană, și așa sufocată de prețurile mari ale energiei, riscă
să se contracte și mai mult. Asta înseamnă comenzi mai puține
pentru companiile din Estul Europei, inclusiv România, multe
subcontractoare ale industriei auto din Germania și Franța.
„Nu m-aș grăbi să spun că situația e dramatică”
Expertul
în politici de securitate energetică Cosmin Păcuraru s-a declarat
rezervat la reacția burselor, pe care o consideră emoțională.
„Dacă ne uităm pe evoluția prețului petrolului versus crizele
care s-au întâmplat de-a lungul anului, vedem că prețurile cresc
rapid, dar după aceea scad rapid. Deci aș înclina să cred nu e
nicio nenorocire ce se întâmplă. Așteptăm maxim două-trei
săptămâni ca să avem o imagine mai clară, dar nu m-aș grăbi să
spun că situația e dramatică pentru că deocamdată nu este
cazul”, a spus Păcuraru.
O
bună parte din creșterea prețurilor ar fi generată de panică,
iar marile companii asiguratoare au profitat pentru a crește
prețurile, speculând temerile.
„Firmele
de asigurări navale au mărit prețul. Cine vrea să treacă, trece
fără asigurare sau cu asigurarea mărită. Traficul s-a redus cu
70%. Cred că statele arabe nu vor sta cu mâinile-n sân, pentru că
afacerea e afacere. Trebuie să-și exporte petrolul și gazele
naturale. Deci e de scurtă durată, e ceva normal ce se întâmplă,
o să treacă”, se arată optimist Cosmin Păcuraru.
Salvarea europenilor poate veni tocmai din Venezuela
Ca
soluții alternative, UE poate apela de acum la petrolul și la
gazele naturale din Venezuela, după ce SUA au provocat în acest
început de an schimbarea dictatorului Nicolas Maduro. „Bineînțeles
că petrolul și gazul venezuelean deja au început să curgă. Deci
nu e o nenorocire ce se întâmplă. Și prețul maxim la petrol a
fost 130 de dolari barilul, acum e 78”, a mai spus expertul, care a
concluzionat că e improbabil ca prețul să depășească 100 de
dolari barilul.
„Să
nu uităm de India și China, care sunt principalii importatori.
India, momentan, e cu declarații echilibrate, nici pro, nici contra.
Singurii care au făcut declarații anti-americane și speră să
pună paie pe foc sunt chinezii. Totuși, chineziilor, importatori
majori de petrol și gaze, o să le treacă repede, sunt convins de
lucrul ăsta. Rusia este cea mai afectată pentru că Iranul era un
furnizor major de arme, arme care circulau pe Marea Caspică.
Practic, rușii au mai mult de pierdut decât de câștigat de pe
urma creșterii prețurilor”, a mai spus Cosmin Păcuraru.
Nu trebuie să fii în zona conflictului ca să fii afectat
La rândul lui, expertul în energie Silviu Gresoi a explicat pentru „Adevărul” că România nu depinde direct de importuri prin Ormuz și nu riscă o criză fizică de aprovizionare, însă depinde integral de prețul internațional al petrolului, iar acesta se formează global, nu național.
Într-un astfel de scenariu, spune Gresoi, efectele ar fi rapide:
• carburanți mai scumpi la pompă;
• presiune suplimentară asupra inflației;
• creșterea costurilor de transport și producție;
• impact indirect asupra dobânzilor și consumului.
„Adevărul incomod este că nu trebuie să fii în zona conflictului ca să fii afectat. Într-o economie globalizată, șocurile energetice se propagă mai repede decât știrile. Dacă blocajul ar fi de scurtă durată, am vedea volatilitate și ajustări temporare. Dacă s-ar prelungi luni de zile, am putea vorbi despre o nouă rundă de presiuni inflaționiste în Europa, într-un moment în care economiile încearcă deja să se stabilizeze. România nu este în război. Dar dacă una dintre cele mai importante artere energetice ale lumii se închide, factura va ajunge inevitabil și aici”, a declarat expertul în energie Silviu Gresoi pentru „Adevărul”.
Blocajul din Strâmtoarea Ormuz, un șoc de 13% pentru economia globală
Expertul în energie Dumitru Chisăliță, subliniază că Strâmtoarea Ormuz este artera energetică a lumii. Dacă Ormuz se închide complet, piața globală pierde instantaneu accesul la o cincime din fluxul său energetic vital.
Iar în 2026, scenariul nu mai este teoretic, a afirmat Chisăliță, adăugând că 250 de nave în așteptare la intrarea/ieșirea din Strâmtoarea Ormuz
Conform datelor MarineTrafic, cca. 150 de tancuri crude & LNG sunt ancorate în Golful Persic, alte cca. 100 de nave cargo și petroliere staționate în apropierea coastelor EAU și Oman
„Companiile evită intrarea în strâmtoare. Multe din navele deja aflate în Golf nu finalizează tranzitul. În teoria logistică, aceasta este faza pre-blocaj: înghețarea fluxului înaintea opririi formale”, a spus Chisăliță.
Nu există o ocolire maritimă directă pentru petrolul din Golf, precizează Chisăliță. „Dacă Ormuz este blocată complet, singurul „ocol” realist este prin conductă către porturi situate în afara Golfului Persic”, punctează expertul, prezentând principalele conducte.
Conducta Est–Vest (Petroline) – Arabia Saudită
• Leagă estul saudit de portul Yanbu (Marea Roșie)
• Capacitate: 5 mb/zi
• Permite exportul a aproximativ jumătate din producția saudită (10 mb/zi)
Conducta Habshan–Fujairah – Emiratele Arabe Unite
• Leagă Abu Dhabi de portul Fujairah (Golful Oman)
• Capacitate: 1,5 mb/zi
• Acoperă aproape toate exporturile de țiței ale EAU
„Flux normal prin Ormuz: 20 mb/zi. Capacitate alternativă prin conducte: 6,5 mb/zi. Deficit brut: 13,5 mb/zi. Aceasta înseamnă aproximativ 13% din producţia globală„, explică Chisăliţă.
Pentru comparaţie, el aminteşte că şocul petrolier din 1973 a redus oferta globală cu aproximativ 7%. „Aici vorbim de dublu”, arată preşedintele AEI.
În ceea ce priveşte capacitatea de compensare, analiza indică faptul că suplimentarea producţiei în alte state ar putea aduce 0-0,5 milioane barili/zi în două săptămâni şi între 1 şi 2 milioane barili/zi în trei luni, în timp ce stocurile strategice globale, estimate la circa 1,5 miliarde barili, pot atenua temporar un deficit major.
„Stocurile strategice pot amortiza un şoc temporar, dar nu îl elimină complet dacă deficitul este mare şi prelungit„, susţine Dumitru Chisăliţă.
Potrivit acestuia, un asemenea şoc de ofertă ar avea efecte în lanţ asupra economiei globale, prin presiuni inflaţioniste, creşterea costurilor logistice şi impact asupra ritmului de creştere economică.
