Blocajul diplomatic și lipsa progresului pe teren au făcut ca statele care au promis finanțare pentru așa-numitul „Consilu pentru Pace” să devină reticente în a-și onora angajamentele.

Palestinieni strămutați în Gaza/FOTO:EPA/EFE
Fâșia Gaza se află într-o stare de incertitudine profundă, la mai bine de șapte luni după ce Donald Trump a intermediat un acord de încetare a focului: reconstrucția nu a început, consiliul creat pentru coordonarea eforturilor se confruntă cu probleme de finanțare, iar tehnocrații palestinieni desemnați să administreze teritoriul sunt, potrivit surselor, marginalizați în Egipt, scrie The Guardian.
Într-o informare transmisă Consiliului de Securitate al ONU la 15 mai, Consiliul pentru Pace a susținut că principalul obstacol în implementarea planului lui Trump îl reprezintă refuzul Hamas de a se dezarma și de a ceda controlul asupra enclavei. Totuși, persoane familiarizate cu activitatea structurii afirmă că deficitul de finanțare riscă să compromită întregul demers.
Nouă state au promis 7 miliarde de dolari (aproximativ 5 miliarde de lire sterline) pentru un pachet de „ajutor pentru Gaza” la reuniunea inaugurală a consiliului, prezidată de Trump. Cu toate acestea, doar Emiratele Arabe Unite și Marocul au transferat fonduri, potrivit unei surse.
În total, organizația ar fi primit 23 de milioane de dolari pentru funcționare și o injecție suplimentară de 100 de milioane pentru formarea unei viitoare forțe de poliție palestiniene — echivalentul a aproximativ 1,75 dolari pentru fiecare 100 promiși.
ONU estimează că reconstrucția Gazei va necesita peste 70 de miliarde de dolari și se va întinde pe decenii
Mai multe state care inițial și-au asumat contribuții devin acum reticente, pe fondul stagnării diplomatice și al lipsei de progrese concrete, potrivit a cinci surse implicate în discuții.
„Țările ezită să își plătească partea”, a declarat un diplomat implicat în negocieri, sub protecția anonimatului. Alte surse susțin că războiul dintre Israel și Iran a oferit un pretext suplimentar pentru amânarea plăților.
„Nimeni cu bani și resurse nu vrea să lucreze cu Consilul pentru Pace”, a afirmat o altă sursă. „Iar odată cu conflictul cu Iranul, cei cu resurse au acum o scuză în plus să nu plătească.”
Într-o intervenție recentă, Nickolai Mladenov, diplomat bulgar desemnat „înalt reprezentant” pentru Gaza, a recunoscut că populația palestiniană a fost dezamăgită de evoluții.
„Ușa către viitorul Gazei rămâne închisă“
„Ușa către viitorul Gazei rămâne închisă. Nu este ceea ce le-a fost promis palestinienilor și nu este ceea ce merită”, a declarat el jurnaliștilor la Ierusalim. El a avertizat, de asemenea, că blocajul afectează și securitatea pe termen lung a Israelului.
Trump dezvăluie planul spectaculos pentru Gaza: zgârie-nori și orașe noi în trei ani
Raportul său către Consiliul de Securitate a îndemnat donatorii să vireze fondurile „fără întârziere”, subliniind diferența dintre angajamentele declarate și finanțarea efectivă.
Un oficial al Consilului pentru Pace a respins însă ideea unei crize financiare imediate, afirmând că donatorii rămân implicați și că unele state au început deja transferuri pentru costuri operaționale și instruirea poliției palestiniene.
Totuși, alte surse contestă aceste afirmații, iar unele state — inclusiv Bahrain — sunt menționate ca fiind incerte în privința contribuțiilor.
Nici SUA nu au dat banii
Statele Unite au promis, de asemenea, 10 miliarde de dolari, însă fondurile nu au fost încă alocate.
Între timp, printre cheltuielile consiliului se numără salariile celor 12 tehnocrați palestinieni desemnați pentru viitoarea administrație civilă din Gaza, aflați în prezent în Egipt, în așteptarea unor garanții de securitate și aprobări diplomatice pentru a intra în teritoriu. Potrivit surselor, aceștia ar câștiga între 16.000 și 17.000 de dolari lunar, iar Mladenov ar avea un salariu anual de aproximativ 400.000 de dolari.
Un purtător de cuvânt al consiliului a contestat aceste cifre, afirmând că sunt „incorecte” și că salariile sunt aliniate grilei Autorității Palestiniene.
În teren, impactul rămâne inexistent, potrivit acelorași surse: „Nici măcar o sticlă de apă nu a intrat în Gaza sub egida NCAG de la începutul lui 2026.”
La mai bine de jumătate de an de la acordul de încetare a focului, nu există o forță internațională de securizare a Gazei și nici un plan operațional clar. Forțele israeliene controlează în continuare mai mult de jumătate din teritoriu și limitează livrările de ajutor umanitar.
Majoritatea supraviețuitorilor trăiesc în tabere improvizate, accesul la apă curată este limitat, sistemul sanitar este grav afectat, iar școlile rămân închise.
„Nici măcar nu au contractat îndepărtarea dărâmăturilor”
În paralel, oficiali americani au discutat în ultimul an despre transformarea Gazei într-un hub economic modern, cu infrastructură digitală avansată, aeroporturi și porturi. Însă, în practică, reconstrucția nu a început.
Mai multe companii au depus oferte pentru lucrări de deblocare a dărâmăturilor și construcții, însă nu au primit contracte ferme.
„Nu s-a întâmplat nimic. Nici măcar nu au contractat îndepărtarea dărâmăturilor”, a declarat o sursă.
Între timp, oficialii implicați în plan susțin că responsabilitatea principală pentru blocaj aparține Hamas, care refuză să se dezarmeze.
Miza rămâne viitorul a peste două milioane de palestinieni din Gaza, într-un teritoriu devastat de război și aflat, potrivit unor evaluări internaționale, într-o criză umanitară profundă.
Chiar și în scenariul în care Hamas ar accepta dezarmarea, unii experți implicați în proces se îndoiesc că mecanismul actual ar putea livra reconstrucția necesară la scară largă.
Un oficial al Consilului pentru Pace a respins însă aceste rezerve, afirmând: „Suntem mai mult decât pregătiți și nu am eșua.”