Eclipsele de soare sunt fenomene astronomice care au fascinant și intrigat omenirea dintotdeauna. De-a lungul erelor geologice au fost nenumărate astfel de evenimente, dar câteva dintre ele au rămas cunoscute în istorie ca cele mai terifiante și semănătoare de haos.
Eclipsa totală de soare FOTO wikipedia
Eclipsele solare sunt fenomene astronomice în care Luna trece între Pământ și Soare, blocând parțial sau total lumina astrului. De la formarea Pământului și a Lunii, adică acum aproximativ 4,5 miliarde de ani, au avut loc foarte multe eclipse solare, un număr exact fiind imposibil de calculat. Specia noastră a observat eclipsele încă de la începuturile sale ca ființă rațională. De-a lungul timpului, acestea au fost interpretate diferit de strămoșii noștri.
Deși sunt studiate de astronomi încă de acum 4000 de ani, în rândul populației de rând eclipsele au creat, de multe ori, panică și haos. Și asta fiindcă au fost interpretate drept semne ale zeilor, pedeapsă divină sau ca vestire a unei apocalipse iminente. Abia în era rațiunii, începând cu secolul al XVIII-lea, eclipsele au început să fie privite și de majoritatea populației — nu doar de oamenii de știință ai epocii — ca un fenomen natural firesc. Ulterior, au devenit chiar o sursă de divertisment și s-au transformat în evenimente comunitare. Revenind la vremurile în care eclipsele se transformau într-un adevărat coșmar pentru triburi, clanuri și regate, istoria a consemnat trei dintre cele mai terifiante astfel de fenomene astronomice, marcate de haos, revolte, distrugeri și panică generală.
Primele mărturii scrise și Eclipsa Asiriană din 763 î.Hr.
Una dintre primele eclipse înregistrate documentar este cea din anul 1375 î.Hr., din orașul mesopotamian Ugarit (ruinele sale se află astăzi în nordul Siriei). Mărturiile scrise cu litere cuneiforme, pe tăblițe de lut, arată că cerul s-a întunecat brusc pentru aproximativ trei minute. În timpul acestei eclipse, planeta Marte a fost vizibilă de pe Pământ. Alți specialiști au precizat, într-un articol din 1989 în revista Nature, că această eclipsă a avut loc, de fapt, pe 5 martie 1223 î.Hr., adică acum mai bine de 3000 de ani.
Tot în Mesopotamia a fost înregistrată o altă eclipsă solară, dar de această dată mult mai înspăimântătoare și cu efecte politice și sociale devastatoare. Mai precis, în anul 763 î.Hr., în Imperiul Asirian — unul dintre primele mari imperii militariste ale istoriei, care își avea centrul de putere pe teritoriul actual al Irakului — a avut loc o eclipsă totală de soare. Aceasta a durat cinci minute și a fost însoțită de o serie de dezastre care însă nu pot fi asociate cu fenomenul astronomic în sine. Practic, eclipsa s-a produs în timp ce o molimă bântuia Ninive, capitala Asiriei, și totodată contemporan cu fenomene seismice.
Considerată un semn de la zei că Imperiul Asirian (care înrobise atâtea popoare și le tratase cu multă cruzime) trebuie să se prăbușească, în multe state aflate sub controlul regilor asirieni au avut loc revolte puternice, inclusiv în capitala Așur, un simbol al puterii asirienilor. „Răscoală în cetatea Așur. În luna Sivan, Soarele a fost eclipsat”, se arată pe tăblițele de lut de acum aproximativ 2800 de ani. Specialiștii spun că eclipsa a avut loc pe 15 iunie 763 î.Hr., deasupra nordului Asiriei, și a fost observată și consemnată de martorii din Ninive, capitala imperiului. După eclipsă, Imperiul Asirian a fost răvășit de răscoale. Haosul politic și administrativ a dus la intensificarea molimelor și la compromiterea recoltelor. A fost un soi de Apocalipsă în Orientul Mijlociu, care a dus inclusiv la șubrezirea puterii asirienilor.
Bătălia oprită de cer: Eclipsa lui Thales din 585 î.Hr.
Cea mai terifiantă eclipsă din istorie, dar și prima care a putut fi prezisă de om, a rămas cunoscută în istorie drept „Eclipsa lui Thales”. Este vorba despre o eclipsă totală de soare care s-a produs pe 28 mai 585 î.Hr. Ea a fost prezisă cu succes de filosoful și matematicianul grec Thales din Milet. Despre prezicerile lui Thales, dar și despre modul în care a fost percepută eclipsa de oamenii de rând, a scris istoricul grec Herodot, la aproximativ un secol și jumătate după eveniment.
Herodot preciza că această eclipsă a avut loc în cel de-al șaselea an al războiului dintre lidieni (un popor antic care a trăit în vestul Turciei de astăzi și care a fondat un regat puternic) și mezi (popor antic iranian care a pus bazele Imperiului Persan). Practic, eclipsa a avut loc în timp ce armatele celor două popoare se luptau între ele. Soldații lidieni și mezi s-au trezit în beznă totală mai mult de cinci minute, deși era ora 12:00, amiaza. Eclipsa a reprezentat un șoc pentru războinici. Aceștia și-au aruncat armele și au luat-o la fugă. Au considerat că este un semn de la zei și au refuzat să mai lupte unii cu alții.
„După aceea, la refuzul lui Alyattes de a-i preda pe suplicanții săi atunci când Cyaxares a trimis să-i ceară de la el, a izbucnit războiul între lidieni și mezi și a continuat timp de cinci ani, cu succese variabile. În cursul acestuia, mezii au obținut multe victorii asupra lidienilor, iar lidienii au obținut, de asemenea, multe victorii asupra mezilor. Printre celelalte bătălii ale lor, a existat și o luptă de noapte. Deoarece însă balanța nu se înclinase în favoarea niciuneia dintre națiuni, o altă luptă a avut loc în al șaselea an, în cursul căreia, tocmai când lupta devenea mai aprigă, ziua s-a schimbat deodată în noapte. Acest eveniment fusese prevestit de Thales din Milet, care îi avertizase pe ionieni, fixând chiar anul în care a avut loc de fapt. Mezii și lidienii, când au observat schimbarea, au încetat lupta și au fost deopotrivă dornici să cadă de acord asupra termenilor de pace”, preciza Herodot. Eclipsa a fost menționată și de alți autori antici, precum Diogene Laerțiu, Democrit, Heraclit sau Cicero.
Semnul rău din Evul Mediu: Eclipsa Regelui Henric (1133 d.Hr.)
O altă eclipsă faimoasă și totodată terifiantă pentru oamenii de rând a fost cea de pe 2 august 1133 d.Hr. A rămas în istorie drept „Eclipsa regelui Henric”, fiindcă a avut loc în perioada morții lui Henric I al Angliei (1068 – 1135), fiul lui Wilhelm Cuceritorul. Cert este că această eclipsă, care a durat puțin peste patru minute, a avut efecte devastatoare în plan politic și social. Pe scurt, a fost asociată de oamenii de rând cu un semn rău.
„Ziua s-a întunecat peste toate ținuturile; iar Soarele a devenit ca o Lună de trei zile, având stelele în jurul lui la amiază. Oamenii au fost extrem de uimiți și înfricoșați și au spus că lucruri mari aveau să urmeze după aceasta”, a precizat istoricul medieval William de Malmesbury. După eclipsă, dar și după moartea regelui Henric, țara a fost aruncată în haos și a izbucnit un adevărat război civil. „Întunericul înfricoșător a tulburat inimile oamenilor”, preciza același cronicar.
