Rareș Beșliu, un fotograf îndrăgostit de natură și de viața animalelor, demarează proiectul fotografic La NORD de cuvinte, o paralelă între regiunile arctice și impactul schimbărilor climatice simțit în România. El a plecat într-o serie de expediții în cele mai friguroase zone ale Planetei – Svalbard, Groenlanda, Arhipelagul Arctic Canadian –, iar poveștile și fotografiile sale, strânse sub pălăria Jurnal de Nord, vor fi publicate constant pe adevărul.ro și în „Weekend Adevărul“. Mai multe informații se găsesc pe www.lanord.ro și pe www.raresbesliu.com.

Căsuțe de Nord. FOTO: Rareș Beșliu

Sâmbătă, 5 august.

Nu cred în gândirea pozitivă, dar sunt un superstițios convins. Așa se face că primul zbor, ce avea să mă ducă din București în Copenhaga (escala mea în drum spre Groenlanda), a avut poarta de îmbarcare numărul 13. 

Ei bine, am început cu 20 de minute întârziere, apoi au mai pus o oră, și încă una. Nicăieri, nicio explicație. Televizorul care se actualiza constant cu noua oră era singura sursă de informație. Modest fiind, mă lăudam singur cât sunt de inteligent că am ales să plec cu două zile înainte de zborul spre Groenlanda. Old school de fel, urmăresc știrile zilnic, iar „bucuriile” făcute de Wizz Air pasagerilor, nu-mi erau străine. Așteptarea asta era cumva inclusă în marja de eroare, cu condiția să nu se întreacă măsura. 

La un moment dat, gândurile mi-au fost întrerupte de un reprezentat al acelor companii care se ocupă cu zborurile amânato-anulate. Ne-a salutat cu respect și ne-a spus cum facem să putem recupera niște bani. Apoi ne-a dat „liber” de la el, cu prețioasa informație că așteptăm degeaba să plecăm astăzi…

Dar, ce să vezi? La scurt timp, poarta norocoasă cu numărul 13 devine numărul 20. Plecăm! Pe silențios, că nu vorbește nimeni cu noi. E bun și filmul surdo-mut cât timp ne luăm zborul și ne vedem de treabă. Ne-am urcat în autobuz ca niște copii cuminți și fericiți că au primit acadeaua la care salivau de 3 ore. Așteptam să vedem avionul roz, când, în locul lui, am văzut poarta pe care scria mare: SOSIRI. Am ratat știrea în care s-a anunțat teleportarea? Dar pare că Universul n-a înțeles bine brief-ul și ne-a întors la sosirile în România. Fără prea multe explicații, am priceput că trebuie să ne ridicăm bagajele și…să ne descurcăm.

Înainte, către Nord. FOTO: Rareș Beșliu

Aplicația spunea că am aterizat deja în Copenhaga. Urmează revolta românească în spiritul 1907, cozi la reclamații, ghișee închise, poliție care asistă impasibil – de parcă ar fi treaba lor. După vreo 20 de minute, se ivește o tânără domniță după perdeluță. Cu jumătate de față la vedere, ne spune că zborul a fost reprogramat pentru următoarea zi, duminică la 16:30. Nici nu mă enervez, sunt bucuros că măcar am primit o informație exactă după atâtea ore de bâjbâială. 

Reconfigurez traseul, mă întorc acasă, dorm agitat…

Duminică, 6 august.

…mă trezesc cu emoții, mănânc cu noduri și plec în a doua încercare. Cum fac să ajung în Groenlanda? De când am sosit, tot aud în jur: „sper să zboare”. Iar asta nu o spun pasagerii plini de speranță, ci chiar angajații Wizz. 

În toată cariera mea de antreprenor economist, nu am făcut atâtea statistici într-un timp așa de scurt. Am calculat toate alternativele de zbor din București, dar și din alte orașe. Care sunt orele și dacă ajung până luni dimineața în Copenhaga, ca să mă pot îmbarca în zborul următor, pentru destinația finală. Am luat în considerare alte companii, cu preț triplu. Am socotit câte ore aș conduce până în Danemarca. Am căutat trenuri. Nicio variantă nu era suficient de scurtă încât să ajung la timp. Tot ce mai puteam face era să cred în Wizz (sau, mai degrabă, în norocul meu). 

După aproape 3 ore în care am fiert în emoții, se anunță poarta. Numărul 34. Speranță și avionul roz. Ne îmbarcăm! 

Nu doar că mi-a venit bagajul în Copenhaga, dar am și nimerit la un hotel primitor, unde ușa se deschide singură, iar patul se rabatează din telecomandă! Cu alte ocazii aș fi zis că ăsta-i luxul când ești obosit, dar acum luxul e să prind și avionul de mâine și să aterizez în Groenlanda cu bagajele după mine.  

Noapte bună din țara lui Hans Christian Andersen!