Șomerii și angajatorii au avut din nou ocazia să stea față în față, la bursa locurilor de muncă. Puțini au fost, la final, cu adevărat mulțumiți.
Serviciul public de ocupare a organizat, vineri, 8 mai 2026, o nouă Bursă generală a locurilor de muncă. Au fost în toată țara întâlniri între angajatorii interesați să-și găsească angajații potriviți și persoanele aflate în cătarea locului de muncă dorit.
În județul Olt, întâlnirea organizată de Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Olt între șomeri și angajatori a avut loc atât în Slatina, cât și în Caracal. La finalul întâlnirii, datele colectate de reprezentanții AJOFM au indicat că numărul celor selectați, în cadrul ambelor evenimente, pentru interviu sau probă de lucru a fost de peste trei ori mai mic decât numărul locurilor de muncă vacante.
Sute de persoane au venit al Bursa de la Slatina FOTO: Alina Mitran
Au fost 591 locuri de muncă vacante, din care 53 pentru studii superioare, iar din cele 894 persoane participante, doar 167 au fost selectate pentru următoarele etape până la angajare.
La ora deschiderii bursei, pe platoul din fața casei Tineretului Slatina erau adunate sute de persoane, de toate vârstele. Diriginții elevilor aflați în an terminal la liceele tehnologice și-au însoțit elevii care au venit pentru a afla de ce servicii pot beneficia imediat după absolvire, cum decurge întâlnirea între o persoană aflată în căutarea unui loc de muncă și un angajator, de ce are nevoie piața muncii, cum pot aplica pentru a-și continua studiile la școlile de subofițeri și ofițeri din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Apărării Naționale etc.
Șomerii indemnizați – interesați sau nu de un loc de muncă – au fost și aceștia obligați să se prezinte și să studieze oferta angajatorilor, pentru că pentru a-și putea viza carnetul de șomer pe luna în curs trebuie să demonstreze că au vorbit cu cel puțin trei angajatori, dar nu au găsit locul de muncă potrivit.
Ca și la edițiile precedente, printre participanți au fost și persoane interesate cu adevărat să-și găsească de lucru, dar și șomeri care se bucură de „concediu”, chiar dacă indemnizația de șomaj, în cazul unora, sau ajutorul social, în cazul altora, nu este o sumă din care să-și permită prea multe.
„Cât stau alții în prenatal, în ajutor social, noi de ce nu putem?!”
Accesul în foaierul Casei Tineretului s-a făcut treptat, pentru a nu se aglomera spațiul destul de puțin generos și pentru a le permite angajatorilor și șomerilor să interacționeze.
Sute de oameni afară, unii nerăbdători să vadă ce oferte de locuri de muncă sunt, alții la fel de grăbiți, dar să obțină cele trei ștampile cu care să dovedească interesul pentru job, după care să poată să-și vadă de alte treburi. Printre cei care și-au așteptat rândul să ajungă în fața angajatorilor, doi șomeri, bărbați, din localitatea Șerbănești. Au fost asistenți personali, unul și-a îngrijit mătușa, celălalt mama. Femeile au murit, bărbații au rămas fără loc de muncă.
„Am trecut prin tragedii, suntem în șomaj acum, pe o sumă derizorie, 864 lei. Suntem la jumătatea perioadei. Din 864 lei să plătim facturile, să și trăim din ei. Puțini, vă dați seama”, începe conversația.
Și-au căutat de lucru, dar n-au găsit ce trebuie. Bărbații se plâng de comportamentul angajatorilor din zonă la care și-au încercat norocul. „Sunt posibilități, dar râd de noi. Te țin două zile… Păi, mă pui la pomi la sapă? Te trimite pe acasă, pe la părinții lor, la vacile lu’ taică-so, la porcii lu taică-so, să-i fac țuica la cazan, să-i fac cutare… Păi, m-ai angajat pe buldo!”, se plânge unul dintre bărbați.
„Ei vor să fii universal. Nu se merită. Mai bine stăm în șomaj, cât s-o putea. Și după aceea, acasă”, îl completează celălalt.
„Vechime am avea, dar cine mai ajunge la pensie? Nu mai apucăm noi pensie, că ăștia vor muncă multă și bani puțini. Nu poți să trăiești. Mai ai și un copil, doi… Cu ce-i ții? Nu ai bani să-i întreții. Al meu are 11 ani. Mai are mămica o pensie, de 1.200, de CAP-u’. Mai e o rată, un telefon, o apă… Și la țară e vorba să scumpească apa, s-o facă 7 lei. E greu pentru toți, din ce în ce mai greu. N-am nicio calificare, am 6 clase. Unde să-mi dai mie loc de muncă, dacă mă pui la stânga și eu mă întorc la dreapta?”, continuă bărbatul să descrie în ce situație se află.
Prietenul său în schimb spune că are mai multe calificări, doar că ar prefera să mai stea o perioadă acasă, să-și revină după încercările prin care a trecut. „Am liceul industrial, laminorist, am o școală de comerț, am fost șef de promoție. Creierul merge, dar au apăsat niște supărări pe mine. Singurătatea, înțelegeți? Am trecut și printr-o despărțire mai urâtă. Mulțumesc lu’ Dumnezeu că n-am înclinații d-astea urâte, să mă înec în alcool. E creierul bun, dacă mă înclinam în alte părți… Șomajul e bun și ăsta care este. Eu vreau dacă aș putea să rămân cu șomajul. Trec printr-o perioadă mai grea a vieții. Suntem de la țară, te mai descurci, mai pui ceva în grădină, nu mori de foame. Cât stau alții în prenatal, în ajutor social, noi de ce nu putem?!”, comentează șomerul. Intervine din nou prietenul său și decretează că sunt mai buni cei aproape 900 lei decât să muncească pe salariul minim, care nici acela nu-l ajută prea mult. „Lucrează nevastă-mea, e farmacistă, are bani, mă întreține”, mai spune bărbatul, stingându-și țigara.
„Nu m-aș duce tot pe minim și să stau opt ore zilnic”
Tot la ușa de acces am întâlnit un tânăr de 23 ani, și el șomer, care a venit însoțit de prietenul său. Își caută de lucru, dar nu este dispus să accepte orice și cu siguranță nu pe orice salariu.
„Am terminat liceul de patru ani. Am fost trei ani șofer. Contabilitate am terminat. Nu mi-a plăcut. Trei ani am lucrat ca șofer, la noi în oraș. Am plecat, am zis să caut ceva. Sunt și șomer. Șomaj am 590, ceva de genul. Nici măcar de țigări nu mi-ajung. Mă mai ajută părinții, ca pe orice tânăr”, spune șomerul.
Șomeri de toate vârstele au venit să-și caute de lucru FOTO: Alina Mitran
Contabilitate nu vrea să încerce, nu-i place munca de birou. „Deloc nu mă văd să fac aceleași lucruri zilnic, să stau în același loc zilnic. Acum e prima dată când caut la bursă. Am mai trimis CV-uri, de sunat m-au sunat, dar nu era ceva wow. Aș vrea să fie mai bine decât unde am fost. Acolo aveam minimul, dar nu lucram mult. Eu acolo lucram două zile. Nu m-aș duce tot pe minim și să stau opt ore zilnic”, a mai spus tânărul.
„M-am săturat! Eu mă îmbolnăvesc dacă stau mult”
Printre cei care își așteaptă rândul să intre la întâlnirea cu angajatorii întâlnim un bărbat trecut de 50 de ani. E singur, nu-și găsește locul printre ceilalți. Pare îngrijorat de ce urmează să se întâmple și nici chef de vorbă nu are cine știe ce.
Tinerii între 16 și 30 de ani care nu învață și nu lucrează, eligibili pentru prima de stabilitate
Accesul în sală s-a făcut treptat, așteptarea s-a prelungit FOTO. Alina Mitran
Spune că a venit să se angajeze, nici nu înțelege de ce altceva ar veni de la câțiva zeci de kilometri, din Văleni. „Sunt pentru prima dată aici, într-o astfel de situație. La firma care s-a desființat de curând am lucrat 27 de ani. Mai am cinci ani pe șantierul naval, la Tulcea. Sunt din Botoșani de fel”, spune bărbatul. A lucrat ca instalator, prin toată țara a avut firma lucrări. În ultimul an salariul a fost 4.000 lei. Ar vrea să lucreze, dacă se poate, tot în domeniu. „Altceva ce? Trântor- paznic?”, adaugă bărbatul.
„Școala am făcut-o instalații pentru vapor. Am și școala de maiștri. Eu n-am fost niciodată în situația asta. Mă gândesc, dacă găsesc pe 3.000 lei ce fac? E puțin, la experiența pe care o am și m-ar costa numai drumul destul. Pe de altă parte, m-am săturat, eu mă îmbolnăvesc dacă stau mult. Șomaj mai am până-n octombrie”, își face bărbatul fel de fel de scenarii.
„De când s-au mărit salariile au scăzut salariile, să zic așa”
Foarte mulțumiți de ce au reușit la întâlnirea cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă nu sunt nici angajatorii, cel puțin nu toți. Reprezentantul unei firme de confecții, din Scornicești, a reușit să adune doar câteva CV-uri și numere de telefon. Este convins că nici dintre cei care și-au declarat interesul nu va ajunge la angajări și explică și de ce.
Accesul în sală s-a făcut treptat, așteptarea s-a prelungit FOTO. Alina Mitran
„Nu prea am reușit. Problema e că cei interesați sunt din Slatina, nu din Scornicești. Asigurăm în zonă transport – în Poboru, în Negreni -, pentru Slatina e mai complicat. Dacă ar fi 10 inși măcar, să facem un microbuz…”, a explicat angajatorul.
E nevoie de forță de muncă, pentru că sunt fluctuații de personal destul de mari. ”Vin doi, pleacă trei. Avem un nucleu de vreo 15 persoane care sunt stabili”, a adăugat acesta.
Motivul pentru care găsește greu angajați ar putea fi salariul mic, admite angajatorul. „V-aș păcăli dacă aș spune că mai sunt ca acum cinci ani, acum patru ani. De când s-au mărit salariile au scăzut salariile, să zic așa. Salariul minim ești obligat să-l dai, iar peste salariul minim, să zici că poate să mai completezi, așa, la cei care se mai evidențiază”, a mai precizat reprezentantul firmei. Programul este de 8 ore, doar foarte rar e nevoie să fie prelungit, „dacă, cumva, cine știe, am o comandă, m-a dat peste cap, și plătim ore suplimentare, dar nu se întâmplă. Poate o dată la un an”.
Reprezentantul firmei de confecții textile care lucrează în lohn spune că, din atitudinea celor cu care a interacționat, concluzia sa este clară: „Din punctul meu de vedere, nu vor să se angajeze, cu oricine stai de vorbă. N-are logică pentru mine. Am mai contactat câteva fete. Veniți, vă merge vechimea, vă învăț… E foarte puțin, de acord, dar din ce trăiești? Acasă nici vechimea nu-ți mai merge. Cel puțin cei din șomaj sub nicio formă nu vor să renunțe. Poate în ultima lună de șomaj”.
„Noi suntem ai nimănui, de-aia pleacă lumea din țară!”
Printre șomerii aproape disperați să-și găsească de lucru este și o femeie din Sârbii-Măgura, o localitate situată la de 40 de kilometri de Slatina. Are o discuție cu reprezentanta unei importante firme de pe platforma industrială slătineană, căreia îi spune că inclusiv în localitatea din care vine sunt multe persoane interesate de un loc de muncă, însă au o problemă mare: transportul. Nu sunt curse regulate și e foarte greu de ajuns în municipiul reședință de județ.
La Bursă au venit și elevi din ultimul an de liceu FOTO: Alina Mitran
„Am lucrat aproape de Pitești, s-a desființat, ne-a băgat în șomaj, cei care am putut, cei care au avut concedii medicale n-au nici șomaj. Aș dori un loc de muncă, din decembrie sunt în șomaj, doar nu-mi convine să stau pe șomaj, 900 de lei. Ce putem să facem? Curentul s-a scumpit, apa s-a scumpit, toate s-au scumpit. Ce-am putea noi să facem cu salariul ăsta? Ce-am putea? Și aici e un salariu de nimic, dar oricum. Dar ce-ai putea să faci cu banii de la ajutorul social?”, exclude femeia din start varianta de a deveni asistată social după șomaj.
Este sudoriță de profesie, o meserie care se caută și pe care ar vrea să o practice. „Se caută, dar de unde să găsesc? Cu ce să vin? Vin aici, plătesc chirie? Pentru că se lucrează în schimburi. Te mai întreabă și la vârstă. Dar, oricum, un tineret nu poate să stea la lucru cum stă o femeie de 55-56 ani. Pentru că tineretul dă de greu și pleacă. Dar un om care a lucrat nu pleacă”, mai spune femeia.
Se apropie vârsta de pensionare și are nevoie de vechime. Iar aici e o problemă.
„Din 6 ani de zile am găsit o juma’ de an. Am lucrat câte o oră-două, câte o oră-două… Așa că noi suntem ai nimănui, de-aia pleacă lumea din țară. Soțul meu a murit. Dacă aveam vreun sprijin, ar fi ce-ar fi, dar să stai pe un șomaj… Să bage transport pe de rândul, să avem cu ce veni”, mai spune femeia înainte să plece.
O altă șomeră, care se apropie, spune, de 60 de ani, își povestește experiența. A fost disponibilizată de la o firmă din sectorul industrial, iar anterior a lucrat la o fabrică de conserve. Are peste 30 de ani vechime, însă a lucrat pe salarii mici.
„Mai am un pic până la pensie, dar până la pensie nu ne mai gândim, mă gândesc să am bani ca să pot să supraviețuiesc zi de zi și să pot să-mi plătesc rata la bancă și dările la stat. Și din salariu să-ți mai rămână și ție să poți să mai trăiești de azi pe mâine. Și șomajul e 1.000 de lei. Deci ce să faci cu 1.000 lei? Unde te duci: bani, bani, bani. Mama are 1.280 lei, eu 1.000. Cu ce trăiam dacă nu era mama? Și la țară e apă, e o butelie, e curent, sunt atâtea de plată”, spune femeia.
A lăsat CV-uri la mai mulți angajatori și așteaptă să vadă ce se întâmplă. „Pe mine nu mă interesează, orice e bun. Eu am și cursurile de agent de pază, am depus CV-ul pe la societăți, nu m-a chemat nimeni. Am băgat CV-ul la curățenie, nu m-au chemat. Dai numărul de telefon și dacă te sună, bine, dacă nu…”, a mai spus femeia.
