{"id":12427,"date":"2026-03-30T06:56:04","date_gmt":"2026-03-30T06:56:04","guid":{"rendered":"https:\/\/info-eforie.ro\/index.php\/2026\/03\/30\/cele-10-minute-pe-zi-care-pot-schimba-o-familie-copiii-nu-au-nevoie-de-parinti-perfecti-ci-de-parinti-care-se-intorc\/"},"modified":"2026-03-30T06:56:04","modified_gmt":"2026-03-30T06:56:04","slug":"cele-10-minute-pe-zi-care-pot-schimba-o-familie-copiii-nu-au-nevoie-de-parinti-perfecti-ci-de-parinti-care-se-intorc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/info-eforie.ro\/index.php\/2026\/03\/30\/cele-10-minute-pe-zi-care-pot-schimba-o-familie-copiii-nu-au-nevoie-de-parinti-perfecti-ci-de-parinti-care-se-intorc\/","title":{"rendered":"Cele 10 minute pe zi care pot schimba o familie: \u201eCopiii nu au nevoie de p\u0103rin\u021bi perfec\u021bi, ci de p\u0103rin\u021bi care se \u00eentorc\u201c"},"content":{"rendered":"
\n

\nMul\u021bi p\u0103rin\u021bi petrec ore \u00eentregi l\u00e2ng\u0103 copiii lor<\/i>
\n–<\/i> la mas\u0103, \u00een ma\u0219in\u0103, \u00een aceea\u0219i camer\u0103<\/i>
\n–\u00a0<\/i>\u0219i totu\u0219i copilul se simte singur. Nu pentru c\u0103
\np\u0103rin\u021bii nu<\/i> \u00eel<\/i> iubesc, ci
\npentru c\u0103 prezen\u021ba fizic\u0103 \u0219i prezen\u021ba real\u0103 sunt dou\u0103 lucruri
\ndiferite.<\/i><\/p>\n

\"familie\"<\/picture>\n

Surs\u0103 foto: Shutterstock<\/p>\n<\/div>\n

<\/span>
\nP\u0103rin\u021bii ajung de obicei la psiholog prea t\u00e2rziu. Nu pentru c\u0103 nu
\nle pas\u0103 de copiii lor<\/a>, ci pentru c\u0103 au \u00eencercat \u00eendelung s\u0103 duc\u0103
\nsinguri tensiunea din familie – au
\nexplicat, au corectat, au pus limite, au \u00eencercat tot ce \u0219tiau.
\nP\u00e2n\u0103 atunci, copilul s-a retras din ce \u00een ce
\nmai mult: mai mult timp petrecut \u00een online, nop\u021bi nedormite,
\nconflicte tot mai frecvente, o distan\u021b\u0103 care s-a instalat treptat.
\nCifrele confirm\u0103 aceast\u0103 realitate cu o precizie nelini\u0219titoare:
\naproape jum\u0103tate dintre adolescen\u021bii din Rom\u00e2nia se confrunt\u0103 cu
\nsimptome de anxietate, unul din cinci prezint\u0103 simptome de depresie,
\niar unul din patru trece prin dificult\u0103\u021bi mintale \u0219i emo\u021bionale
\nmoderate sau severe. \u00cen \u00een spatele
\nacestor cifre nu se afl\u0103, de regul\u0103, crize bru\u0219te,
\nci ani de semne mici ignorate, de emo\u021bii f\u0103r\u0103 spa\u021biu, de
\nconflicte \u00eenchise \u00een grab\u0103.<\/p>\n

\u201eS\u0103n\u0103tatea
\nemo\u021bional\u0103 nu \u00eencepe \u00een momentul \u00een care apare o problem\u0103\u201c,<\/i>
\nspune \u00eentr-un interviu pentru \u201eWeekend
\nAdev\u0103rul\u201c Ana M\u0103rg\u0103rita, consilier
\nparental. \u201e\u00cencepe din primele rela\u021bii ale copilului, din
\nfelul \u00een care este v\u0103zut, ascultat \u0219i lini\u0219tit atunci c\u00e2nd \u00eei
\neste greu\u201c.<\/i> Ana M\u0103rg\u0103rita lucreaz\u0103 cu familii din comunit\u0103\u021bi
\nmici, acolo unde p\u0103rin\u021bii duc singuri anxietatea \u0219i oboseala, f\u0103r\u0103
\nspa\u021bii reale de dialog cu speciali\u0219ti, iar \u00eentreb\u0103rile r\u0103m\u00e2n
\nadesea \u00een familie sau migreaz\u0103 pe internet. Ea vorbe\u0219te despre
\nlucruri at\u00e2t de obi\u0219nuite \u00eenc\u00e2t trec neobservate: cum r\u0103spundem
\nla pl\u00e2nsul copilului, dac\u0103 revenim dup\u0103 ce am ridicat vocea, dac\u0103
\nexist\u0103 \u00een cas\u0103 loc pentru o \u00eentrebare dificil\u0103. Rela\u021bia nu se
\nconstruie\u0219te din gesturi mari, spune ea,
\nci din acumularea acestor momente mici, repetate zi de zi.\n<\/p>\n

Ana
\nM\u0103rg\u0103rita este \u0219i ini\u021biatoarea seriei de dialoguri pentru p\u0103rin\u021bi
\n\u201eDe la r\u0103d\u0103cini la aripi\u201c<\/i>, a c\u0103rei
\nprim\u0103 edi\u021bie va avea loc pe 2 aprilie, la Curtea de Arge\u0219. \u00cen
\nmulte comunit\u0103\u021bi din afara marilor centre urbane, p\u0103rin\u021bii se
\nconfrunt\u0103 cu acelea\u0219i provoc\u0103ri: anxietate, dificult\u0103\u021bi de
\nrela\u021bionare, consum excesiv de ecrane, comportamente de risc, dar
\nf\u0103r\u0103 acces la speciali\u0219ti sau contexte de dialog. Preven\u021bia
\nemo\u021bional\u0103 r\u0103m\u00e2ne invizibil\u0103, iar sprijinul apare adesea doar \u00een
\nsitua\u021bii-limit\u0103. Evenimentul propune o schimbare de paradigm\u0103:
\ninterven\u021bia timpurie, construit\u0103 \u00een rela\u021bia p\u0103rinte-copil, ca
\nform\u0103 de protec\u021bie pe termen lung. Temele abordate includ
\nata\u0219amentul \u0219i nevoile emo\u021bionale ale copiilor, reglarea
\nemo\u021bional\u0103 \u0219i limitele, rela\u021bia cu mediul digital \u0219i preven\u021bia
\nadic\u021biilor. Formatul este unul de dialog deschis, care \u00eencurajeaz\u0103
\nparticiparea activ\u0103 a publicului, nu transmiterea de solu\u021bii
\nstandardizate.<\/p>\n

\u201eWeekend
\nAdev\u0103rul<\/b>\u201c: Mul\u021bi p\u0103rin\u021bi spun: \u201eCopilul meu nu
\nare nicio problem\u0103\u201c. \u00cen ce moment ar trebui, de fapt, s\u0103 \u00eenceap\u0103
\np\u0103rin\u021bii s\u0103 fie aten\u021bi la s\u0103n\u0103tatea emo\u021bional\u0103 a copiilor?<\/b><\/p>\n

Ana
\nM\u0103rg\u0103rita:<\/b> S\u0103n\u0103tatea emo\u021bional\u0103 nu \u00eencepe \u00een momentul \u00een
\ncare apare o problem\u0103. Ea \u00eencepe din primele rela\u021bii ale
\ncopilului, din felul \u00een care este v\u0103zut, ascultat \u0219i lini\u0219tit
\natunci c\u00e2nd \u00eei este greu. De multe ori ajungem s\u0103 vorbim despre
\ns\u0103n\u0103tate emo\u021bional\u0103 abia c\u00e2nd apar simptome vizibile: anxietate,
\nretragere, agresivitate sau dificult\u0103\u021bi la \u0219coal\u0103. \u00cen realitate,
\npreven\u021bia \u00eencepe mult mai devreme, \u00een lucrurile simple din via\u021ba
\nde zi cu zi: cum r\u0103spundem la pl\u00e2nsul copilului, cum \u00eenchidem un
\nconflict, dac\u0103 exist\u0103 spa\u021biu pentru emo\u021bii \u0219i \u00eentreb\u0103ri \u00een
\nfamilie. Un copil nu trebuie \u201es\u0103 aib\u0103 o
\nproblem\u0103\u201c pentru ca p\u0103rintele s\u0103 fie atent la s\u0103n\u0103tatea lui
\nemo\u021bional\u0103. \u00centrebarea important\u0103 este dac\u0103 se simte suficient
\nde \u00een siguran\u021b\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 vin\u0103 spre noi atunci c\u00e2nd \u00eei este
\ngreu.<\/p>\n

Care
\nsunt primele semne c\u0103 un copil are nevoie de mai mult sprijin
\nemo\u021bional acas\u0103, chiar dac\u0103 la \u0219coal\u0103 pare c\u0103 totul e \u00een
\nregul\u0103?<\/b><\/p>\n

Mul\u021bi
\ncopii reu\u0219esc s\u0103 func\u021bioneze bine la \u0219coal\u0103 \u0219i, \u00een acela\u0219i
\ntimp, s\u0103 duc\u0103 mult\u0103 tensiune \u00een interior. De aceea semnalele apar
\nadesea acas\u0103. Pot fi lucruri subtile: iritabilitate frecvent\u0103,
\nizbucniri aparent dispropor\u021bionate, retragere, dificult\u0103\u021bi de
\nsomn, refuzul conversa\u021biilor sau o nevoie constant\u0103 de ecrane ca
\nform\u0103 de refugiu. Uneori copilul devine foarte perfec\u021bionist sau
\nfoarte autocritic. Alteori apar schimb\u0103ri \u00een comportamentul
\nalimentar, \u00een rela\u021biile cu prietenii sau \u00een interesul pentru
\n\u0219coal\u0103. Aceste comportamente nu sunt neap\u0103rat probleme de
\ndisciplin\u0103. De multe ori sunt felul \u00een care copilul spune c\u0103 \u00eei
\neste greu \u0219i nu \u0219tie \u00eenc\u0103 cum s\u0103 exprime asta.<\/p>\n

Ce
\ngre\u0219eli fac p\u0103rin\u021bii cel mai des f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i dea seama atunci
\nc\u00e2nd \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u0219i ajute copilul?<\/b><\/p>\n

Una
\ndintre cele mai frecvente gre\u0219eli este graba de a corecta
\ncomportamentul \u00eenainte de a \u00een\u021belege emo\u021bia din spate. C\u00e2nd
\ncopilul este sup\u0103rat sau cople\u0219it, instinctul adultului este s\u0103
\nexplice, s\u0103 dea solu\u021bii sau s\u0103 pun\u0103 imediat limite. Problema este
\nc\u0103, \u00een acel moment, copilul nu mai poate procesa explica\u021bii.
\nSistemul lui nervos este deja \u00een alert\u0103. De aceea primul pas nu
\neste corectarea, ci conectarea. C\u00e2nd copilul se lini\u0219te\u0219te \u0219i se
\nsimte \u00een siguran\u021b\u0103, abia atunci poate \u00eenv\u0103\u021ba ceva din acel
\nmoment. Mul\u021bi p\u0103rin\u021bi \u00eencearc\u0103 s\u0103 repare comportamentul. Dar
\ncopiii au nevoie, mai \u00eent\u00e2i, s\u0103 fie \u00een\u021bele\u0219i.<\/p>\n

\t\t\t<\/span>
\n C\u00e2t dureaz\u0103, de fapt, s\u0103 treci peste o desp\u0103r\u021bire. Psiholog: Dup\u0103 4 ani, majoritatea oamenilor sunt abia la jum\u0103tatea drumului<\/span>
\n <\/svg>
\n <\/a><\/p>\n

Momente
\nmici, rela\u021bie de durat\u0103<\/h2>\n

Exist\u0103
\nlucruri aparent \u201em\u0103runte\u201c pe care p\u0103rin\u021bii le ignor\u0103, dar
\ncare pot afecta rela\u021bia pe care o au cu copilul pe termen lung?<\/b><\/p>\n

Da.
\nDe fapt, rela\u021bia se construie\u0219te exact din aceste lucruri aparent
\nm\u0103runte. Felul \u00een care \u00eenchidem un
\nconflict. Dac\u0103 revenim sau nu dup\u0103 ce am ridicat vocea. Dac\u0103
\nexist\u0103 momente \u00een care suntem cu adev\u0103rat prezen\u021bi sau dac\u0103
\ninterac\u021biunile noastre cu copilul sunt aproape exclusiv despre
\nreguli, teme \u0219i corectare. Uneori conteaz\u0103 mai mult dac\u0103 ne
\n\u00eentoarcem dup\u0103 un moment dificil \u0219i spunem \u201e\u00eemi
\npare r\u0103u\u201c dec\u00e2t dac\u0103 am reu\u0219it s\u0103
\nevit\u0103m complet conflictul. Rela\u021bia nu se
\nconstruie\u0219te din gesturi mari, ci din acumularea acestor momente
\nmici. Copiii nu \u021bin minte discursuri perfecte, dar simt foarte clar
\ndac\u0103 adultul r\u0103m\u00e2ne disponibil atunci c\u00e2nd lucrurile devin
\ndificile.<\/p>\n

Dac\u0103
\nun p\u0103rinte ar vrea s\u0103 \u00eenceap\u0103 chiar de m\u00e2ine s\u0103 construiasc\u0103 o
\nrela\u021bie mai bun\u0103 cu copilul s\u0103u, care ar fi primul lucru pe care
\n\u00eel poate face?<\/b><\/p>\n

S\u0103
\ncreeze un moment scurt de prezen\u021b\u0103 real\u0103 \u00een fiecare zi. Nu ceva
\ncomplicat. Zece minute \u00een care telefonul este l\u0103sat deoparte \u0219i
\naten\u021bia este doar asupra copilului. F\u0103r\u0103 corectare, f\u0103r\u0103 grab\u0103,
\nf\u0103r\u0103 evaluare. Copiii simt imediat diferen\u021ba dintre a fi l\u00e2ng\u0103
\nei \u0219i a fi cu adev\u0103rat cu ei. Iar aceste momente mici, repetate \u00een
\ntimp, devin funda\u021bia rela\u021biei.<\/p>\n

Ce
\nle-a\u021bi spune p\u0103rin\u021bilor care cred c\u0103 este deja prea t\u00e2rziu s\u0103
\nrepare lucrurile \u00een rela\u021bia cu copilul lor?<\/b><\/p>\n

\u00cen
\nrela\u021bia p\u0103rinte-copil este foarte rar \u201eprea t\u00e2rziu\u201c. Copiii nu
\nau nevoie de p\u0103rin\u021bi perfec\u021bi. Au nevoie de p\u0103rin\u021bi care se
\n\u00eentorc. Repara\u021bia, chiar \u0219i t\u00e2rzie, conteaz\u0103 enorm.
\nUneori, o conversa\u021bie sincer\u0103 sau
\no recunoa\u0219tere simpl\u0103 \u2013 \u201e\u00eemi pare r\u0103u, n-am fost acolo cum a\u0219
\nfi vrut\u201c \u2013 poate redeschide rela\u021bia. Leg\u0103tura nu se repar\u0103
\nprin perfec\u021biune, ci prin revenire.<\/p>\n

\u201eA
\ncere sprijin este un semn de responsabilitate\u201c<\/h2>\n

Din
\nexperien\u021ba dumneavoastr\u0103, c\u00e2nd ajung p\u0103rin\u021bii s\u0103 cear\u0103 ajutor
\n\u0219i ce s-a \u00eent\u00e2mplat deja p\u00e2n\u0103 atunci \u00een familie?<\/b><\/p>\n

\u00cen
\ncele mai multe cazuri, p\u0103rin\u021bii ajung s\u0103 cear\u0103 ajutor destul de
\nt\u00e2rziu. Nu pentru c\u0103 nu le pas\u0103, ci pentru c\u0103 \u00eencearc\u0103 mult
\ntimp s\u0103 gestioneze singuri situa\u021biile din familie. Uneori ajung \u00een
\nmomentul \u00een care tensiunea a devenit vizibil\u0103: conflictele sunt
\nfrecvente, copilul reac\u021bioneaz\u0103 intens sau rela\u021bia pare blocat\u0103.
\nAlteori, lucrurile sunt mai greu de observat, pentru c\u0103 nu apar sub
\nform\u0103 de criz\u0103, ci de retragere. Copilul \u00eencepe s\u0103 se izoleze,
\npetrece tot mai mult timp \u00een online, apar dificult\u0103\u021bi de somn,
\nschimb\u0103ri \u00een comportamentul alimentar, sc\u0103derea interesului pentru
\n\u0219coal\u0103 sau rezultate academice tot mai slabe. \u00cen unele situa\u021bii
\napar \u0219i comportamente de risc, consum problematic de ecrane sau alte
\nforme de dependen\u021b\u0103, episoade de violen\u021b\u0103 sau tulbur\u0103ri de
\ncomportament. P\u00e2n\u0103 \u00een acel moment, p\u0103rin\u021bii au \u00eencercat adesea
\nmulte lucruri pe cont propriu \u0219i ajung la ajutor specializat c\u00e2nd
\nsimt c\u0103 rela\u021bia cu copilul lor \u00eencepe s\u0103 se fragilizeze. \u00cen
\nora\u0219ele mici, acest moment vine \u0219i mai t\u00e2rziu, pentru c\u0103 exist\u0103
\nfoarte pu\u021bine spa\u021bii de sprijin pentru p\u0103rin\u021bi. \u00centreb\u0103rile
\nr\u0103m\u00e2n adesea \u00een familie sau ajung pe internet, nu \u00eentr-un dialog
\nreal cu speciali\u0219ti.<\/p>\n

\t\t\t<\/span>
\n Astenia de prim\u0103var\u0103: mit sau realitate? Psiholog, despre oboseala care apare c\u00e2nd natura revine la via\u021b\u0103<\/span>
\n <\/svg>
\n <\/a><\/p>\n

De
\nce le este uneori greu p\u0103rin\u021bilor s\u0103 cear\u0103 ajutor sau s\u0103
\nvorbeasc\u0103 despre dificult\u0103\u021bile din familie?<\/b><\/p>\n

Pentru
\nc\u0103 parentingul este unul dintre rolurile \u00een care presiunea de a
\n\u201eface bine\u201c este foarte mare.
\nMul\u021bi p\u0103rin\u021bi simt c\u0103, dac\u0103 cer ajutor, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 au
\ngre\u0219it sau c\u0103 nu sunt suficient de buni. \u00cen realitate, a cere
\nsprijin este un semn de responsabilitate. Exist\u0103
\n\u0219i teama de judecat\u0103. \u00cen comunit\u0103\u021bile mici, oamenii se cunosc
\n\u00eentre ei, iar vulnerabilitatea devine mai dificil\u0103. De aceea este
\nnevoie de spa\u021bii sigure \u00een care aceste conversa\u021bii s\u0103 poat\u0103
\nexista f\u0103r\u0103 ru\u0219ine.<\/p>\n

Ritmul
\ndomol dintr-o comunitate mic\u0103<\/h2>\n

Ce
\nv-a surprins, p\u00e2n\u0103 acum, cel mai mult la nevoile p\u0103rin\u021bilor din
\ncomunit\u0103\u021bile cu care lucra\u021bi?<\/b><\/p>\n

M-a
\nsurprins c\u00e2t de singuri se simt mul\u021bi p\u0103rin\u021bi.
\nExist\u0103 mult\u0103 grij\u0103 \u0219i mult\u0103 dorin\u021b\u0103 de a face bine, dar
\nfoarte pu\u021bine spa\u021bii \u00een care aceste \u00eentreb\u0103ri pot fi discutate
\ndeschis. \u00cen special \u00een ora\u0219ele mici, p\u0103rin\u021bii duc singuri
\nanxietatea, oboseala \u0219i incertitudinea legat\u0103 de rela\u021bia cu
\ncopiii. De multe ori, simplul fapt c\u0103 pot vorbi cu al\u021bi p\u0103rin\u021bi
\nsau cu speciali\u0219ti schimb\u0103 perspectiva. \u00ce\u0219i dau seama c\u0103 nu sunt
\nsinguri \u0219i c\u0103 dificult\u0103\u021bile pe care le tr\u0103iesc sunt, de fapt,
\nfoarte comune.<\/p>\n

Ce
\nschimb\u0103ri vede\u021bi la p\u0103rin\u021bii care particip\u0103 la grupurile de
\nsprijin sau la dialogurile \u201eDe la r\u0103d\u0103cini la aripi\u201c? Ce poate
\nface un grup de sprijin pentru p\u0103rin\u021bi?<\/b><\/p>\n

Schimb\u0103rile
\nnu sunt spectaculoase, dar sunt foarte profunde.
\nP\u0103rin\u021bii \u00eencep s\u0103 \u00eencetineasc\u0103. Devin mai aten\u021bi la
\ntonul lor, la felul \u00een care \u00eenchid conflictele \u0219i la momentele de
\nreconectare cu copilul. Un grup de sprijin
\nnu ofer\u0103 re\u021bete rapide. Ofer\u0103 ceva mult mai important: context \u0219i
\nnormalizare. P\u0103rin\u021bii descoper\u0103 c\u0103 nu sunt singurii care trec
\nprin dificult\u0103\u021bi \u0219i c\u0103 multe dintre \u00eentreb\u0103rile lor sunt
\ncomune. C\u00e2nd apare acest sentiment de comunitate, presiunea scade.
\nIar c\u00e2nd presiunea scade<\/a>, p\u0103rin\u021bii devin mai disponibili pentru
\nrela\u021bia cu copiii lor.<\/p>\n<\/p><\/div>\n

Read More<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mul\u021bi p\u0103rin\u021bi petrec ore \u00eentregi l\u00e2ng\u0103 copiii lor – la mas\u0103, \u00een ma\u0219in\u0103, \u00een aceea\u0219i camer\u0103 –\u00a0\u0219i totu\u0219i copilul se simte singur. Nu pentru c\u0103 […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":12428,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_monsterinsights_skip_tracking":false,"_monsterinsights_sitenote_active":false,"_monsterinsights_sitenote_note":"","_monsterinsights_sitenote_category":0,"footnotes":""},"categories":[6],"tags":[],"class_list":["post-12427","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-popular"],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/info-eforie.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12427","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/info-eforie.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/info-eforie.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/info-eforie.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/info-eforie.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12427"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/info-eforie.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12427\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/info-eforie.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media\/12428"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/info-eforie.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12427"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/info-eforie.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12427"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/info-eforie.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12427"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}